Au mai trecut 2 zile din viața mea și încă sunt afectată de ceea ce am vazut miercuri. Mă indrept spre casă și mă opresc la semafor. Off, iar am prins roșu. Aștept două secunde și aud în dreapta mea o voce binecunoscută care îmi dă fiori.
-Tu nu mergi la preselecțiile pentru trupa de teatru a liceului? mă întreabă Teo cu un zâmbet larg.
E lângă mine. ,,Raspunde-i repede ca să nu te creada obsedată și minunează-te mai târziu, când nu te vede nimeni." gândesc eu repede și îi răspund, poate prea convinsă:
-Nuu!
Semaforul se face verde. Traversăm.
- Văd că ești foarte hotărâtă! răspunde el amuzat. Eu trebuie să o iau pe aici. Pa! și se indreaptă spre o străduță din dreapta.
-Pa! îi raspund nepăsătoare.
În același timp, însă, mă gândesc la tot ce s-a întâmplat și stomacul meu o ia razna. Îmi înăbuș un zâmbet gol. Simt fluturi. O avalanșă de fluturi. Zeci, sute, mii, poate chiar milioane. Se zbat și se zbat. Primăvara apare în sufletul meu și nu are să mai plece vreodată. In același timp, simțeam o durere, o durere provocată de fericire dar și o durere că știu ca nu va fi nimic între noi. Asta simt.
Și weekend-ul care urmează se anunță unul minunat. Avem o amintire. Doar noi doi. Prima. Și nu o voi uita niciodată.
Va continua.....
Avem încă un capitol gata.. Sper că vă place. Toate acestea s-au intâmplat acum doi ani... Până la ceea ce se intâmplă în prezent mai am multe de zis.... Am nevoie de susținerea voastră.
Vă mulțumesc și vă iubesc.:*
CITEȘTI
Doar noi
RomanceAceasta povestire este un jurnal in care Irina scrie zi de zi, încercând să păstreze amintirile din adolescență. Totul începe cu primele zile de liceu când îl întâlnește pe Teo. Ea e o fată simplă, timidă;el e idolul tuturor fetelor din liceu. Își v...
