Au trecut 3 zile de când a început liceul. Am învățat numele multora dintre colegi. Stau in bancă cu Gabi, o fată tot scundă pe care o ador. Ne-am împrietenit super repede și chiar ne înțelegem bine.
Toți profesorii sunt indulgenți cu noi și încearca să pară draguți, dar știm că vor fi așa doar la început. S-a terminat și ora de istorie și mă ridic din bancă să mă îmbrac cu geaca. Afară e destul de frig. Fără să vreau arunc o privire în spatele clasei. Îmi făcusem un obicei din a mă uita pe furiș la Teo. Dar încremenesc. Ioana își înfășoară brațele in jurul lui, cuprinzându-l in brațe, și îl sărută pe obraz. Mă întorc cu spatele la ei, zicându-mi că am văzut destul. Mă îmbrac repede și ies afară, raspunzând scurt la toate întrebările lui Gabi. Ajung repede acasă într-o stare de plâns și încerc să mă concentrez la teme. Nicio șansă. In minte îmi tot apare imaginea cu Ioana și Teo.
Și acum ce fac? Mulțumesc, Universule, pentru tot! Dar chiar nu era nevoie.
Iau un caiet nou din sertar și încep să scriu o poezie in care îmi implic, bineînțeles, și imaginația.
TE PRIVESC. EA E LÂNGĂ TINE.
E MEREU ACOLO ȘI CREDE
CĂ-ȚI OFERĂ SPRIJINE. DAR NU.
TU MĂ PRIVEȘTI PE MINE.
TE GÂNDEȘTI LA ,,NOI,,
NU LA EA ȘI LA TINE.
Mai scriu câteva strofe asemanănătoare care au, în sfârșit, darul de a mă consola. Îmi termin temele și mă culc cu gândul la el, la tot ce poate fi între noi, la ziua de mâine.
Va continua......
Poate nici capitolul ăsta nu e fenomenal, dar adevarata poveste, tot ce urmează, e despre noi, despre iubiri imposibile și clipe care valorează mai mult decât câțiva ani.
Sper să vă placă și să nu vă plictisesc. :*
CITEȘTI
Doar noi
RomanceAceasta povestire este un jurnal in care Irina scrie zi de zi, încercând să păstreze amintirile din adolescență. Totul începe cu primele zile de liceu când îl întâlnește pe Teo. Ea e o fată simplă, timidă;el e idolul tuturor fetelor din liceu. Își v...
