Irina... Nume frumos... Și ea e frumoasă... Pare retrasă, dar simt că am nevoie de prezența ei. Am vazut-o cum a ieșit val-vârtej din clasă după ce m-a sărutat Ioana. Oare era geloasă? Nu m-am putut concentra la preselecțiile pentru trupa de teatru. Mă gândeam doar la ea. Cred că asta e dragoste la prima vedere, nu?
O știu de doar o săptămână. Chiar e ciudat ca îmi place așa mult de ea. În fine. Mai bine m-aș gândi la... Uite-o! E la semafor. Așteaptă. De ce e supărată? Cred că nu ar strica să văd cum reacționează când mă vede. Mi-aș putea forma prima impresie despre impactul pe care il am asupra ei.
-Tu nu mergi la preselecțiile pentru trupa de teatru a liceului? întreb cu un zâmbet larg.
Iși întoarce privirea spre mine și tresare surprinsă. Parcă văd cum i se învârt roticelele în cap, căutând un răspuns. Peste câteva clipe imi raspunde cu un ,,Nu" foarte convins.
-Văd că ești foarte hotărâtă! Traversăm strada și o anunț că eu trebuie să merg spre dreapta. Îi zic ,,Pa" și ea îmi raspunde nepăsătoare. Stai puțin! Chiar era nepăsătoare sau nu am auzit bine? De obicei am un alt efect asupra fetelor... Dar ea e diferită, din câte văd. Și asta chiar îmi place. Oare cum va fi săptămâna urmatoare? În weekend am la ce să mă gândesc. Ochii ăia verzi...
Va continua......

Acest capitol este scris din perspectiva lui Teo. Nu știu la ce se gândea el (cum nu știu nici acum :( ). De aceea, vreau să vă spun ca toate capitolele scrise din perspectiva lui Teo sunt ficțiune.
Vă iubesc!:*

Doar noiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum