Doar noi

Irina

-Bravooo!!
Toată clasa răsună de aplauzele colegilor. Teo îmi aduce teza până la bancă și mă felicită. Incepe sa aplaude iarăși. Profa de română reușește într-un final să îi calmeze pe colegi. Luasem 10 in teză. Nu îmi venea să cred.
Au trecut 3 luni de școală în care s-au întâmplat foarte multe lucruri. Teo a fost mutat în prima bancă împreuna cu Cristi, prietenul lui cel mai bun. Făceau gălăgie în banca din spate și nu erau atenți la ore. Fiind în banca din spatele lui am început să comunicăm mai mult. Adică să ne salutăm în fiecare dimineață.
În pauze, el era mereu plecat la cantină. Doar era idolul întregului liceu... Inclusiv al meu.
Îi știam toate pozele de pe Facebook, ce comentarii are la acestea, dar mă uitam cu atenție și la numarul de like-uri, mai precis la persoanele care apăsau acel buton. În lista de peste 1000 de nume vedeam mai ales nume de fete.
Seara, când mă duceam la culcare, scriam în caietul în care am scris prima poezie despre el. Acesta îmi devenise cel mai bun prieten. Muzica mă consola și ascultam foarte multe melodii clasice, la pian. Teo cânta la pian de la 4 ani si studiase la un liceu de muzică. De prima dată când l- am auzit cântând la pian, mi-am dat seama că îmi place muzica, că îmi plac clapele albe și cele negre care pot creea armonii de neimaginat, mi-am dat seama că vreau și eu să cânt la pian.
În cele 3 luni de școală mă schimbasem. Mă maturizasem. Vedeam lumea cu alți ochi. Dar el rămăsese la fel. Avea toate fetele la picioare și era împreună cu câte una timp de 3 zile doar pentru ca acestea să nu spuna că el e prea arogant.
Zâmbeam, dar doar eu știam ce simt cu adevărat. Îmi era dor, voiam ca totul să fie altfel și mă sufocam. Tot de dor.
            Va continua.....

Știu că în acest capitol e prea multă dramă și deloc acțiune, dar vor veni și capitole cu muuuulte liniuțe de dialog :).
Sper că nu v-am dezamăgit și vă mulțumesc celor care îmi citiți povestea. Vă iubeeesc:***.