Lângă tine

Capitolul 6

             Mă uitam la el cu atenție și observam că nu schița nici măcar un gest. Stătea și privea spre picioarele sale, probabil gândindu-se la ce ar putea să-mi răspundă. Eu tocmai îi spusăsem că știam cine este, știam că este un afemeiat, dar nu era așa. Eu știam doar că este șeful meu, nu știam cum este el ca persoană și mai ales, ca bărbat.

— Ești norocosul cu hotelul, îi spun eu rupând tăcerea și făcându-l șă-și îndrepte ochii aceia negrii spre mine.

— Cine sunt? întreabă amuzat și cu speranța că nu a auzit bine afirmația pe care abia o făcusem.

— Ești șeful meu, spun aruncând cu pietricica pe care o găsisem în marea de nisip.

             Liniștea a năpustit din nou asupra noastră. Eu nu știam ce puteam să îi mai spun, el doar dăduse din cap în semn că da, știa că sunt angajata sa. Mă întinsăsem pe plajă, iar acesta stătea în aceeași poziție ca cea de când ne-am așezat corpurile pe nisip. Dintr-o dată simt cum se așează cu capul pe burta mea, întinzându-se alături de mine. Din instinct am dat să mă ridic, dar, fără rezultat.

              — Doar stai așa, spune acesta cu o voce puțin mai joasă decât cea pe care a folosit-o până acum.

             

   

            Acum ceea ce îmi dă bătăi de cap, este comportamentul său. Ce puteam eu să înțeleg din asta? Tot ce observam era faptul că se comporta destul de relaxat în preajma mea și nu sțiam de ce. De ce se comporta așa cu mine, ținând cont că suntem doar niște străini? Din persoanele înstărite pe care le-am întâlnit până acum, toate erau cu nasul pe sus în afară de un vechi prieten și de el.

             — Hei! Aud strigându-se lângă mine. Hei, trezește-te! Se aude din nou, dar de data aceasta aud mai bine pentru că primesc o zmotoceală ce mă trezește cu adevarăt din somn. Prima imagine cu care au luat ochii mei contact de îndată ce s-au deschis a fost chipul șefului meu. Stau câteva secunde și analizez situația amintindu-mi de seara trecută.

            — Unde suntem? întreb ridicându-mă în șezut și  ajungând foarte aproape de el.

            — Unde eram și aseară, spune după care se ridică. Am adormit amândoi pe plajă, hai să te duc  că într-o oră începi munca, spune întinzându-mi mâna pentru a mă ajuta să mă ridic, ca un adevărat gentleman.

             Drumul până la casa angajaților nu a durat decât undeva în jur de cinci minute. L-am salutat respectos, neuitând că îmi este subaltern, după care m-am îndreptat în mare grabă spre camera mea. Uitasem ușa de la balcon deschisă la maxim, patul era neatins, iar în cameră era curățenie. Mă îndrept spre dulapul meu de unde îmi iau un set de lenjerie, o pereche de șosetuțe crem, blugii scurți pe care mi i-a cumpărat mama înainte să plec din New Orleans, un tricou și mă îndrept spre baie grăbită pentru a îmi face o duș pe cinste. După ce mi-am relaxat destul corpul cu apa caldă de sub care nu aș fi vrut să ies niciodată, m-am îmbrăcat repede. Mi-am ales un make-up simplu, mi-am dat buzele destul de pline cu un luciu și mi-am îmbrăcat genele cu un rimel albastru. Părul l-am prin iar într-un coc, dar ceva mai dezordonat, mi-am luat cheile și telefonul, am închis camera și am plecat.

            Deja începusem să mă obișnuiesc cu aceste peisaje, iubeam șirul de palmieri de pe marginea drumului ce unea casa cu hotelul. Iubeam marea de care nu mă mai săturam și adoram faptul că era destul de cald. Oameni după oameni treceau pe lângă mine, care mai de care uimiți de priveliște și de frumusețea țării acesteia. Cu toate că era o țară pe care o puteai vedea cu ochii tăi decât dacă dețineai o sună de bani destul de frumușică, era foarte vizitată. Hotelul era unul de șapte stele ce dispunea de tot ceea ce îți dorea sufletul, dar prețurile erau pe măsură.

              — Unde ai dispărut aseară? sunt asaltată de colega mea, Carla, de cum am ajuns în fața recepției.

             — Bună dimineața și ție! spun eu către aceasta încă nehotărâtă ce să îi spun în legătură cu faptul că am dispărut dintr-o dată. Mi s-a făcut rău și am plecat spre casă, o înștiințez eu. Nu îmi plăcea să mint, dar ce era să îi zic? Doar nu mă apucam să îi spun despre noaptea trecută pe care am petrecut-o pe malul mării în compania șefului nostru.

            — Ești okay acum? mă întreabă aceasta puțin îngrijorată. Fără să mai stau să vorbesc, o liniștesc dând din cap în semn că da. Apropo, spune aceasta, pe la ora două o să ai o programare de câteva ore deoarece dorește tratamentul complet.

            După ce am mai stat de vorbă cu ea, m-am îndreptat spre dulapul meu de unde mi-am scos uniforma pentru a mă schimba, mi-am lăsat telefonul și cheile și m-am dus către sala în care deja mă aștepta o clientă. Eram așteptată de o tânără cu părul negru, ochii albaștri și cu o față frumosă ce dorea un masaj anticelulitic. Acest masaj nu tratează definitiv și complet celulita, însă poate contribui cu siguranță la uniformizarea suprafeței pielii prin ascunderea depunerilor de tesut adipos.

            Orele au trecut așa de repede de parcă ar fi zburat. Așteptam liniștită să ajungă clientul de la ora două, persoana care dorea un tratament complet. Stăteam liniștită pe marginea piscinei, cu picioarele în apă dând din ele.

            — Bună! spune cineva în spatele meu în timp ce mă atinge pe umăr. Neconștientizând ceea ce fac, sar ca arsa-n apă, iar în momentul doi ajung să mă zbat să ies la suprafață de frică. Îmi plăcea apa, îmi plăcea marea și îmi plăceau chiar și piscinele, dar îmi era frică să intru singură în apă de când eram mică. Văzând că mă zbat cu arzoare, persoana care m-a speriat sare în apa și îmi cuprinde corpul în ale sale brațe.

          —E okay, apa nu are nici 1,50 m, spune acea persoană.

Deschid ochii și rămân mască.

 Era el. Dar, de ce? Ce făcea aici?

          — Ce căutați aici? Spun realizând mai apoi ce întrebare stupidă am pus.

          — Să înțeleg că nu am voie să merg unde vreau prin acest hotel? spune amuzat. Îl privesc și nu pot să-l înțeleg.

         — De ce te comporți așa? întreb nerealizând că am spus cu voce tare.

         — Poftim? Vine imediat și întrebarea sa.

        — Am spus să-mi dați drumul, îi zic  acestuia încercând să scap de alte posibile întrebări și mă ridic din piscină învelindu-mă cu un prosop. Face și el același lucru, după care începe să se pună în mișcare.

        — Vii? Mă întreabă scoțându-mă din transă.

        — Ha? întreb neînțelegând ce îmi spunea.

       — Vreau să vorbesc ceva cu tine, spune acesta iar eu nu înțeleg ce am putea discuta noi doi. Nu spun nimic și mă comformez dorinței sale, urmându-l.

Acesta este cel deal cincelea capitol. Sper să vă placă chiar dacă este mai scurt și poate, neplăcut. În momentul de față sunt prinsă cu tezele și n-am ideei. Aștept părerile voastre și sper să-mi scuzați greșelile. Mulțumesc!!