Special?! Mai Mult Destin(vol 1)

Imi veti lipsi!

Perspectiva lui Jack:
    In sfarsit plec din spitalul asta blestemat. Ies cu Doina si ne indreptam spre casa. Conduce normal, dar cu fiecare kilometru facut am din ce in ce mai multe emotii. In sfarsit imi voi vedea copiii si sotia. Acest gand ma face sa nu realizez ca masina nu se mai misca. Cand ma trezesc din transa ma uit la Doina care imi zambea.
-Am ajuns, imi spune ea.
   Ne dam jos din masina si intram in casa.
Perspectiva Mayei:
   Ma trezesc dimineata si ma duc spre patutul fetelor. Vad ca inca dorm asa ca nu le deranjez. Cobor sa imi fac o cafea, dar ceva imi atrage atentia. Ma duc spre hol si vad o lada frigorifica si un bilet scrie:
,,Fa in asa fel ca asta sa ajunga la Maya
            A,,
   Ma incrunt apoi deschid cutia. Incep sa plang, inauntru se afla un trandafir intr-un cub de gheata si un bilet. Dupa ce am scos trandafirul si l-am pus pe masa am citit biletul.

  '' Draga Maya,
   Imi pare rau ca am fost misogin, asa ca iti trimit un ultim cadou care evidentieaza iubirea pe care am avut-o si care s-a transformat in Diana. Imi lipseste bunastarea ta pe langa mine, dar acum am cunoscut o alta fata care in cateva luni imi va fi sotie. Si daca vrei te asteptam cu drag la nunta. Ma bucur ca si tu ai gasit ceea ce cautai si mai presus de tot, acum amandoi suntem fericiti. Daca mai vi prin Caraibe sa ma anunti, ca te voi astepta.
   Toate cele bune Angel".
  Zambesc cand ma uit din nou la trandafir si mi-o imaginez pe Diana. Angel are dreptate, chiar am cladit amandoi ceva frumos.
    Imi fac cafeaua si ma duc inapoi in camera. Intru si vad ca printesele mele s-au trezit. Le iau in brate si le pun pe patul meu. Ii dau Dianei biberonul, iar pe Andarada o alaptez eu. Dupa ce termin o culc in patutul ei.

   Diana termina si merg cu ea in bucatarie sa deseneze si sa nu ii deranjeze somnul Andradei.
    Il vad pe Jack intrand pe usa si ii sar in brate. Ne sarutam lung si depunem tot dorul si pasiunea noastra. Dupa ce ne dezlipim din sarut il duc sa o revada pe Diana.
-Ce mare ai crescut!spune si o saruta pe frunte.
   Ea zambeste la fel ca intotdeauna, cald.

   Il duc incet in camera si ii arat patutul Andradei si pe ea care doarme inauntru.
-El este tati,ii soptesc Andradei. Vom fi mereu alaturi de voi.
-Mereu, repeta el.
   Dupa ce spun asta iesim din camera.
-Trebuie sa iti spun ceva.
-Sigur iubitule!
-Trebuie sa ne intoarcem in lumea noastra, impreuna.
-Nu l-ai invins pe Victor?
-Nu pot singur. E foarte puternic si eu destul de slabit. Asa ca pana diseara imi recapat fortele si plecam, ok?
-Ok, raspund eu trista.
-Nu fi trista. Ne vom intoarce la fetele noastre si le vom creste inpreuna, dar ca nu acum cat Victor este inca in viata.
-Stiu. Asta ne-a fost destinul si il vom implini.
-Asa te vreau iub!
   Coboram la Diana si ne jucam cu ea pentru ultima data.
    Cand se face de seara o alaptez pe Andrada, ne luam provizii si ne facem bagajele. Imi sarut fetele pe frunte pentru ultima data si cobor.
     Suntem gata intr-un timp record, iar cand suntem pe hol incep sa plang.
-Nu pot sa cred ca le facem asta!
-Stai linistita iubita, voi avea grija de ele la fel cum am  de ochii din cap!imi spune Doina.
-Multumesc Doina!
-Nu ai de ce pui!
-Hai iubito!imi spune Jack si plecam tinandu-ne de mana.
   Cum iesim din casa lacrimile se opresc si incep sa simt ura pentru acel idiot care ma desparte de fetele mele.
   Mergem pana la liftul interdimensional si intram. Nu dureaza mult si ne duce inapoi in lumea oamenilor. Nici nu coboram din turnul Eiffel ca Victor se afla in fata noastra.
-Credeati ca imi veti scapa?
-Am facut-o deja!urlu la el si il atac cu foc.
    Asa decurge razboiul. Luptam si eu si Jack cu el pana ne injunghie miseleste pe amandoi si murim, dar inainte sa plec imi apare in minte imagine fetelor mele si spun cu ultima putere:
-Imi veti lipsi!
Perspectiva lui Jack:
    O vad pe Maya cum se prapadeste si ma duc si il atac pe Victor cu atata putere incat cade lat. Ma duc si o iau pe Maya in brate si o pup pe frunte, dar fara sa imi dau seama de altceva se taraste si ma injunghie si pe mine Victor. Mor cu Maya in brate, dar macar il vad si pe Victor cum moare langa noi.
Perspectiva Doinei:
    Nu pot sa cred ca au plecat, spun si plang. Imi vor lipsi atat de mult amandoi.
   Imi sterg lacrimile si ma duc sa o iau pe Diana si sa o duc la culcare. Mergem impreuna in camera lor si o culc. Dau sa plec si dau de cutia de care imi zicea Maya. O iau si o duc in camera mea. I-am promis ca le-o voi da fetelor cand vor fi suficient de mari incat sa inteleaga.
    Ascund cutia si ma intorc inapoi in camera fetelor. Ma bag in patul copiilor mei si adorm cu gandul la ei.