Vad o rochie de mireasa... Roasa de molii și mulți șobolani morți. Mirosea oribil. Bleah!!
-Mama??
-Da, Ann?
-Poți sa îmi schimbi dulapul? Miroase... Bleah!
-Da, doar ca...
-Doar ca ce?
-Cand eram tânără și aveam și eu 29 de ani m-am măritat în rochia aia... Dar se pare ca nu mai am ce face cu ea
-Oh, mama, îmi pare rău.
-Lasa, nu ai facut tu nimic, ci moliile astea.
-Vrei sa ți-o cos?
-NU!!!! Adică... Nu.
Nu știu de ce a reacționat asa. Știu sa cos.
-Ești sigura ca nu vrei sa o cos?
-Ann, sunt sigura. Oricum... Era veche. Du-te afara și... Nu știu... Fa ceva pana eu și tatăl tău scăpam de asta.
Era asa ciudat. Simt ca îmi ascunde un secret, iar eu nu știu care. Trebuie sa aflu mai multe despre trecutul ei.
După un timp
-Mama! Am venit!!
-Ann? Deja?
-Da, am stat o ora.
-Ah, da.
-E gata cu dulapul?
-Ce?
-Dulapul!!
-A, da. Nu mai e.
-Mulțumesc.
Decand cu acea rochie și cu cusutul, mamei nici nu ii mai pasa ce se întâmplă. Deja cred ca sunt în plus pe aici. Oare... Ce se va întâmpla cu mine?
