-KUMARY??
Nu primesc niciun răspuns. Deja frica s-a instalat în mine, pentru ca stau aici de 2 minute si persoana asta se holbează la mine!!
-A...
-Imi ști numele?
-...
-Ba! Alo!
-Ann...
-Nu... Nu... Kumary?
Deodată 'fantoma' aprinde becul și descopăr un chip de înger oribil și vânat.
-Oh, Doamne, Kumary!!
-...
-Ști ca o sa dai explicații, nu? Kumary da din cap aprobator și se așeaza la o masa.
-Acum, zi! De ce?
-Ann...
-Uite, Kumary, știu ca nu vrei sa vorbești, dar macar gesticulează.
-Ann, eu nu știu cum sa zic.
-K, înțeleg. Ai foarte multe explicații și nu ști cu care sa începi, sa începem cu de ce ești în casa mea? Spun pe un ton de ala tare
-Pai, nu. Nu începem bine. Eu vreau sa te lămuresc.
Întotdeauna Kumary face asta...
-Uite, imi pare rau, dar nu pot sa zic.
-Zi!
-Of... K... Trebuie atunci sa îți mărturisesc ceva. M-am ascuns atât de mult timp aici, deoarece mama ta e o vrăjitoare și îți ascunde asta. La școala nu îti puteam spune asta, de aceea ma comportam ciudat. Mi-a zis ca dacă nu ma voi ascunde în casa asta tot restul vieții mele și dacă ma va găsi cineva ma va bate, iar în momentul în care cineva a zis ca sunt o fantoma a venit la mine și m-a bătut deoarece cineva m-a văzut.
NU POT SA CRED!!!!!
-Oau... Dar de ce? Doar ca să nu spui ca e o vrăjitoare?
-Da, iar tu ești tot o vrăjitoare. Mi-a zis ca tu ești cea care țese și coase într-o bucata de pânza sacra din Evermoor. Tu aduci binele, iar ea vrea sa te distrugă. Ea a cunoscut-o pe mama ta, erau colege. Dar mama ta era mult mai deșteaptă decât ea asa ca a ascuns-o departe și te-a luat pe tine când te-ai născut.
Eram... Uimita și impresionata... Dar poate minte?
