Bullied by Adrien Agreste

Capitolul 8

-Mhm, poate doar putin!spune ea.

-Ahh!tip fericita. Prietena mea este indragostita! Chestia asta se intampla foarte rar!

-Nu m-am indragostit! Sunt doar atrasa de el.spune aceasta aparandu-se.

-Pff, da! Cu siguranta! Fie cum spui tu.

-Pa Mari!spune ea observand ca am ajuns in fata cofetariei.

-Pa Alya!spun si o imbratisez.

     Intru in casa, urmatoarea destinatie fiind patul de care mi-a fost foarte dor. Imi arunc geanta langa dulap si ma intind in pat, pregatita sa trag un pui de somn.

    Inchid ochii si abia daca respir o data ca vocea mamei mele se aude de la parter.

-Acum!ii raspund eu tipand.

     Cobor lenesa pe scarile, care parca nu se mai termina, pana la mama fiind gata sa termin treaba pe care mi-o va da cat mai repede pentru a ma putea odihni.

-Da mama?o intreb eu cand ajung in cofetarie.

-Scumpo, in subsol este o cutie cu cateva bijuterii de-ale mele. Mi le poti aduce te rog? Mai tarziu vine o prietena sa le vada si poate le va lua ea. Oricum stau aruncate acolo de ani buni!spune mama scriind o reteta pe hartie.

-Bine.spun si ma indrept catre usa ce duce spre debara.

     Cobor scarile catre camera ce am urat-o de cand m-am nascut. Sa fim sinceri. Cine adora o camera plina cu umezeala si paianjeni? Cu siguranta nu eu!

      Deschid intrerupatorul, in fata mea aparand zeci de cutii luminate de lumina pala a becului.

-Va dura ceva!spun eu oftând.

-Hei, te voi ajuta si eu!se ofera Tikki iesind din gentuta mea.

-Multumesc mult!ii spun eu si incepem treaba.

     Dupa deschiderea a vreo cinci sase cutii, ajung la una pe care scria cu litere de tipar Trecut. Curioasa de ceea ce se afla inaunru, ma adancesc din ce in ce mai mult in bucatile de polistiren si hartii si gasesc o cutiuta nu foarte mare pe care scria Marinette.

     O deschud usor, de parca ar fi din portelan si inauntru gasesc zeci, poate chiar sute de poze cu mine.

     Le iau pe toate la rand uitandu-ma la ele. Erau poze cu mine si Alya in mare parte. O poza foarte draguta fiind cea in care Alya avea codite iar eu parul lasat pe spate. Imi si aduc aminte ziua aia. Ne prefaceam ca suntem cealalta.

     In alta poza eram eu impreuna cu Alya stand fata in fata. Obisnuiam sa facem concurs de clipit, și observ ca mama nu voia sa faca pierduta acesta amintire.

     Dupa vederea pozelor observ ca la fundul cutiutei era o bratara. Becul nefiind asa de bun, nu mi-am dat seama cum arata asa ca am pus-o in gentuta.

    Ma pregateam sa deschid o alta cutie insa vocea lui Tikki ma intretupe.

-Marinette, le-am gasit!spune si ma îndrept catre ea. Acestea sunt?intreaba ea uitandu-se la lantisoarele de aur si cerceii din argint cineva cutia cartonata.

-Da Tikki! Mersi de ajutor.spun zambindu-i, roșiatica neezitând in a îmi răspunde.

     Urc inapoi la mama pentru ai inmana bijuteruile apoi mă îndrept în camera mea.

     Ma intind in pat insa in minte imi apare bratara pe care am gasit-o la subsol. Iau geanta de langa pat, o deschid si scot accesoriul din ea.

     Cand o analizez mai bine imi dau seama ca pietricelele pictate de pe bratara, margelutele si ațele colorate prinse in forma de fundite de elasticul bratarii formeaza varianta neatinsa a bratarii prieteniei. Bratara prieteniei dintre mine si Adrien.