Bullied by Adrien Agreste

Capitolul 35

-Poftim!?spun eu

-Dar vom muri de plictiseala!continua Adrien.

-Copii asta va fi singura zi. Haideti nu poate fi asa plictisitor.spune Emilie incercand sa ne convingă, insa noi deja ne-am hotărât.

-Macar ne putem duce la ski?intreb eu sperand sa accepte.

-Marinette, ne vom distrasa mai tare decât la ski.spune mama.

-A sta o zi întreagă toți patru singuri în cabana, cel mai probabil jucând șah, făcând puzzle-uri sau jucând carti nu mi se pare așa distractiv.zice Adrien iar eu aprob cu un scurt clatinat din cap.

-Adrien!spune Emilie deranjata de tonul plictisit folosit de fiul sau către mama mea.

-Dar are dreptate! Pana și ziua de ieri a fost mai distractiva decât ceea ce va urma sa facem azi. Și ieri ne-am uitat plimbat pe langa munte. Toată ziua.zic accentuând ultima propoziție.

     Ambele mămici se uita una la alta. Se pare ca nu pot convinge doi adolescenți așa ușor după ce deja aveau planuri.

-Hmm...o aud pe mama mormaind si ne întoarcem privirea către ea.

     În mic ranjet apare la suprafață dandu-mi seama ca nu urmează ceva bun.

-Bine. Fie cum vreți voi. Azi puteti face ce vreți.spune mama iar eu și Adrien tresărim. Nici unul din noi nu se aștepta să accepte așa rapid. Dar!continua mama. Data viitoare cand eu și Emilie vom pleca undeva voi veți rămâne singuri, aici.spune ea.

-Oh bine! Rămân aici cu voi.spun bosumflata asezandu-mi mainile in sân.

-Adrien?intreaba Emilie.

-Nu cred ca am de ales.spune el oftand.

-Perfect! Va fi foarte distractiv astăzi.  Ne vom juca tot felul de jocuri și...

-Mamă! Nu mai suntem copii.ii spune Adrien mamei sale iar eu îl lovesc ușor în umar.

-Nu fi rău.ii spun incruntata iar el isi rotește ochii.

-Continuam. Pe lângă tot felul de jocuri eu am găsit asta în biblioteca și mă gândeam sa ne uitam prin el.spune Emilie și ia de pe o noptiera o carte mare și groasa, neagra pe care scria artistic cu alb "Album de familie".

      Desi eram foarte îndepărtați unii de alții ne plăcea sa credem ca suntem ca și o familie cu totii.  Părinții noștri obișnuiau sa glumească ca eu si Adrien vom fi impreuna și ca ne sta bine împreună. Mereu când auzeam asta ma incruntam roșind catre persoana care spunea asta și ii spuneam ca nu e adevărat.

-Nu suna foarte rău.spun eu deși știu ca se va ajunge la lacrimi din partea mea dacă mă voi uita în albumul acela în care nu numai ca apar eu și Adrien in tot felul de ipostaze amuzante,  dar mai era și tata, de obicei avandu-ma pe mine în brațe.

-Ma bucur. Dacă mai aveți idei în legătură cu ce am putea face astăzi sa ne anunțați.spune mama. Noi mergem sa pregătim micul-de-jun.zice și pleacă amandoua in bucătărie.

     Oftez intinzandu-ma pe canapea, gandindu-ma la decursul zilei de astăzi. Este abia a treia zi iar eu încă mai trebuie sa stau patru zile inchisa în închisoarea asta,  fără acces la tehnologie.

     Ma ridic în picioare și îmi întind toți mușchii.  Nici măcar nu am apucat sa mă trezesc bine ca le-am văzut pe mamele noastre uitandu-se la mine și pe Adrien, aproape adormit, stand pe un taburete.

-Cum ai dormit aseară?ma intreaba el amuzant privindu-mi "gimnastica".

-Groaznic. Nu imi mai simt nici un mușchi mulțumită ție.spun suparata.