Bullied by Adrien Agreste

Capitolul 20

     Dupa ce apare si Adrien cu chitara lui incepe toata lumea sa cante, inafara de mine desigur. Au incercat sa ma convinga sa cant spunandu-mi ca am o voce extraordinara insa am negat de fiecare data pana cand au renutat.

     Un mic cascat imi scapa printre buze in timp ce Alix spunea o poveste de groaza. Imi scot telefonul din buzunarul patalonilor si ma uit la ceas. Este aoroape miezul noptii iar maine la opt, cel tarziu noua trebuie sa plecam spre casa.

-Alya, eu ma duc sa ma culc.ii spun ridicandu-ma.

-Mari, unde pleci?intreaba Alix oprindu-se din povestit.

-Maine trebuie sa ne trezim devreme. Este aproape mizul noptii si vroiam sa ma culc.raspund.

-Te rog, mai ramai cu noi. Mai stam putin.spune Alya.

-Dar imi este somn.ma milogesc eu.

-Daca vrea sa plece lasati-o in pace. Se vede ca ii este frica.spune Adrien iar eu ma încrunt către el.

-Tacă-ți gura Agreste!ii spun iar el strânge pana chitarei în pumnul sau.

     Urăște sa i se spuna pe nume. Avand in vedere ca este numele tatalui sau, ii aduce aminte de ficare data cand il aude de incidentul de acum șase  ani.

-Nu, are dreptate, uitati-va la fata ei.se baga si Chloe razand de una singura.

-Noapte buna!spun plecand fara sa mai ascult vreo rugaminte, sau vreo jicnire din partea oricui.

     Ajung in camera mea in scurt timp, imediat schimbandu-ma in pijamalele mele confortabile. Ma asez in pat sunand-o pe mama pentru a o anunta de venirea mea acasa.

☆☆☆

-Mama, chiar trebuie sa dorm.ii spun sperand ca nu va incepe cu o alta poveste de a ei.

-Bine scunpo, noapte buna!imi spune eu expirand usurata.

-Noapte buna.zic si inchid, imediat auzindu-l pe Adrien razand.

-Ma asteptam sa te vad sforanind cand vin nu sa vorbesti la telefon. Chiar ti-a fost somn.spune sarcastic.

-Agh! Nu ai idee cat ma poate tine mama la telefon cand are de povestit. Daca nu ii spuneam ca este tarziu vorbea cu mine pana dimineata.spun intinzandu-ma in pat din cauza oboselii. Cat este ceasul?intreb simtindu-mi pleoapele inchizandu-se incet.

-Aproape cinci jumatate.spune cascand.

-Cat?!spun, sentimentul de mahmureala disparand imediat. Ati spus ca mai stati putin.

-Daca i-ai fi auzit poveste lui Kim... cred ca a durat doua ore.

-In trei ore noi trebuie sa fim in avion!

-Da stiu. Asa ca taci ca sa pot dormi.spune el iar eu ma intind din nou in pat inca socata.

Somnul ma cuprinde imediat, in scurt timp fiind deja in lumea viselor

Alya POV

     Telefonul imi suna alarmant si nervoasa il iau sa vad ce se întâmplă.

-Ce vrei?intreb fara sa vad apelantul.

-Alya, grabeste-te. Trezeste-i pe toți de la etajul tau si spunele sa se grabeasca. In jumatete de ora avem ultimul avionul!aud vocea lui Rose.

-Cat!?spun panicandu-ma. B-bine, ii trezesc imediat.spun si ma ridic rapid din pat schimbandu-ma in primele haine gasite. Nino, trezeste-te si ajuta-ma sa ii trezesc pe toti! In jumatete de ora avem avionul!spun rapid acesta cazand din pat din cauza tipatului meu.