Apus la capătul lumii

Capitolul I

Paris , 1950 .

Mă întreb de ce se întâmpla toate astea . Tocmai nouă , familiei mele , fratelui meu .
Era seară . Apusul punea stăpânire asupra orăşelului  . Eram pe balconul din scândură putrezită şi aşteptam să îmi vină inspirația. Bătăi repetate se aud în uşa . Mă indrept bucuroasă spre aceasta ,  aşteptându-l de multă vreme pe Hugo . Deschid . Rămân şocată. Era poliția franceză .
- Madame , actele la control .
- Intrați , revin imediat .
Ştiam că va veni şi momentul acesta .  Îmi caut actele de identitate şi mă duc în sufragerie .
- Totul este în regulă . V-aş ruga să vă adunați familia şi să veniți dupa noi , spune un domn înalt dintre polițişti .
Speriată,  mă duc să o anunț pe maman şi pe papa . O idee îmi răsare în minte , Richard va rămâne în apartament , nu cred că va dura prea mult acest proces între noi şi parlament  .

Paris,  2017

- Hai repede mon amour , îi spun grăbită . Trebuie să ajungem la grand-pere mai repede.
- Acum !
Ajungem mai repede cu maşina . O luam pe Lili din camera sa şi ne grabim . Era pe sfârşit când am ajuns acolo . Ne-a spus că vrea să ne spună cel mai crunt secret din viața lui , ceea ce a păstrat timp de 67 de ani .
- Imi aduc bine aminte acea zi , 13 septembrie , 1950. Aveam 10 ani , când Sarah stătea pe balcon , iar poliția bătea cu repeziciune în uşă.  Am vrut să deschid eu , dar mi-a luat-o înainte, poate nu se întâmpla aşa dacă eu mă grăbeam . Ia luat pe toți , maman , papa , pe Sarah , ea m-a închis în apartament , cu câteva provizii în acel frigider şi puțină apă. Am supraviețuit câteva săptămâni cu acea pâine uscată , apă când mai curgea la robinetul din 1950 . Începusem să mă panichez , dar am ales să fiu silențios , ca niciun vecin să nu mă audă. În fiecare zi aşteptam ca Sarah să se intoarcă. Cineva m-a auzit totuşi , au spart uşa şi am fost luat şi trimis către adopție . Am crescut cu gândul că s-au întors după mine , iar eu nu eram acolo .Sarah cred că a fost sfâşiată. O visam mereu , îmi imagineam cum creştea , acea fată de 16 ani , frumoasă şi matură ,în acele vremuri tristă pentru pierderea mea .
- Richard , spun , de ce ne-ai dezvăluit tocmai acum ?
- A fost secretul meu , n-am ... Ochii i s-au închis , respirația i s-a oprit , iar noi am început a plânge.