Apus la capătul lumii

Capitolul VI

Paris , 1950

- Credeam ca te-am pierdut ! a spus el cu zambetul pe buze.

- Si eu , dragul meu !

M-a imbratisat , si-a platit alimentele si m-a intrebat unde locuiesc acum . I-am zis . Inca il mai iubeam , era cel care m-a salvat din atatea situatii limita , cel care mi-a fost aproape cu un sfat si cel care ma iubea din tot sufletul . Asta se vedea in privirea lui , blajina . Parul lui era neschimbat , acel saten , iar ochii erau acum verzui . Iubeam acea culoare , la fel cum il iubeam si pe el .

Seara , ajunsa acasa , le-am povestit despre revedere , eram foarte bucuroasa ca puteam imparti cu cineva aceasta fericire . Apoi a urmat intrebarea , de care m-am ferit .

- Ma bucur pentru tine , spune doamna Lara , dar tu inca nu ne-ai povestit nimic despre tine , ai putea ?

- Nu stiu sigur . Zambetul de pe fata mi-a disparut foarte repede . Imi muscam buza de jos , gest pe care il fac mereu cand sunt stresata si presata . Nu as vrea sa afle , dar nu pot raspunde negativ , nu imi sta in fire sa refuz pe cineva . Asa sunt eu ...

- Doar incearca .

- Nu imi adus bine aminte , dar stateam pe balconul cu podea din lemn putrezit , il asteptam pe Hugo , sa mergem la teatru . Am auzit batai in usa . M-am dus inaintea lui Richard , fratele meu si am raspuns . Era politia , le-am aratat toate actele si ne-au spus sa ne strangem hainele . In acel moment mi-a venit un singur gand , de a-l salva pe Richard . Sa se duca in camera lui si sa stea in apartament , pana cand eu ma voi intoarce .Asa a facut . Acum regret ca l-am lasat cu cateva provizii si un gand . Mi-am pierdut familia , mama s-a aruncat in fata masinilor , iar tata a fost luat de catre politisti si militari . Tot ce am primit de la ei s-a sfaramat in fiecare secunda cand au plecat de langa mine .

- Imi pare atat de rau , daca vrei noi suntem dispusi sa te ducem in acel apartament . Mai ai cheia ?

- Da , este aici , in buzunarul meu . O scot si le arat acel obiect de care a atarnat viata lui Richard . Vreau sa ma intorc la el .

Am ramas tacuta in acea seara , mi-am terminat portia si m-am indreptat spre dormitor . M-am asezat in pat , plina de griji si de resentimente . In acele momente regretam alegerea mea de acum cateva luni , de a-l lasa pe Richard acolo , cu sufletul pustiu , poate gandindu-se la mine in fiecare seara , pe unde sunt , daca mai sunt , sau daca m-am dus . Ma uitam la cheie si inapoi la fereastra . Imi imaginam chipul lui cand vedeam acel obiect secret , care era solutia a mai multor probleme a familiei . Ma uitam la geam si imi inchipuiam sufletul , care poate zboara acum in aer , in jurul meu , Posibil , acum il aveam lamga mine , ma alina acest gand .

Dupa cateva minute a inceput ploaia .Era una linistitoare , se auzeau doar picaturile care atingeau tigla de pe acoperis . Simteam somnul cum imi vine , asadar am inchis ochii .

Era dimineata , se auzeau cateva pasari care cantau . M-am indreptat spre bucatarie . O singura intrebare a venit de la domnul Bernand , fara ,, Buna dimineata ,, , doar atat .

- Cand doresti , noi te putem duce acolo !

- Se poate si acum ?

- Desigur .

Eram foarte bucuroasa , chiar daca am jurat ca voi uita de trecut , vreau sa-l revad , vreau sa aflu daca se mai afla in acel apartament , ceea ce imi doresc din tot sufletul , sa il regasesc in spatele usii , asteptand si apoi bucurandu-se de revederea noastra.

M-am asezat pe bancheta din spate si le-am zis strada si numarul caminului meu ,din Paris . Am adormit in acel timp . Am auzit doar sunetul unei masini si apoi vocea Larei , care ma trezea . Eram ajunsi in fata vechii mele case . Amintirile zburau in mintea mea, ca un amalgan . Fiecare moment cu maman , cu Richard , cu papa , imi era foarte dor sa ii strang in brate , in serile racoroase . Sa ii am aproape .

Am urcat in fuga scarile pana la etajul 3 . Am bagat cheia in broasca cu mana tremuranda . Bataile inimii se auzeau de la km , iar emotiile mele se simteau foarte intens . Am deschis usa si am ramas uimita . In acel moment am scapat cheia din mana ...

Nu mai era acolo , nu ma asteptam ca cineva sa il auda si sa il ia din acel loc . Ma simteam sfasiata , din nou , ca in momentele in care am pierdut-o pe mama si cand tata a fost indepartat de mine .

Paris , 2017

Nu mai am niciun indiciu . Nu mai am un punct de cautare si am ramas fara inspiratie . Doar actele cu nume ma pot ajuta , dar si in cazu acestei cautari se vor termina indiciile . Am stat o zi intreaga si m-am gandit la ce va urma sa fac .

- Uite , mon cher , scrisorile de termina aici ! Ce vom face mai departe ? Nici detectivul nu ne poate ajuta , iar prin acte nu gasim nimic .

- Eu zic sa incetam cu aceasta poveste , ne tulbura foarte rau viata si nu are nici un rost in viitor .

- La asta m-am gandit , dar o parte din mine nu poate lasa totul asa de usor , nu se poate sfarsi aici . Poate Sarah inca mai traieste , vreau sa aflu povestea ei !

- Nu mai ai cum . Cautam ceva fara raspuns . Nu vezi ca nu gasim nimic ? Doar acele scrisori care ne-au povestit despre familia moarta de mult ?

- Vad , dar trebuie sa existe un act al bunicilor tai , pe care tu i-ai cunoscut .

- Poate , dar ne asta necesita timp , rabdare si ajutor , iar eu nu sunt in stare sa iti asigur toate astea . Nu esti de acord sa lasam totul ?

- Ma mai gandesc , nu sunt inca hotarata . Eu cred ca trebuie sa mai incercam , dar daca tu zici asa , ma voi gandi in seara asta .

- Bine , ma anunti si pe mine .

- Dar mai este ceva ! Lili nu va afla . I-am dat eu cateva indicii , cand a gasit cate ceva , dar nu si-a dat seama .

- Desigur , nici nu aveam de gand , sa ii spun , ma cherie !

Mergem amandoi in camera si incercam sa adormim , mai bine spus , eu incerc , deoarece el deja doarme . Ma tot gandesc ce sa fac , daca este bine sa renunt . Cum a zis si el , cautam nimic . Tot mai bine raman cu gandul la asta , dar vreau sa termin , asa ca adorm cu decizia . Imi voi petrece viata fara aceasta poveste .