Sinucidere sau Crima Perfecta

Capitolul 5

În timpuri în care invidia, lăcomia şi avaria îşi puneau tot mai mult amprenta peste oamenii societăţii, divorţurile şi despărţirile înlocuiau poveştile de iubire pe care strămoşii le povesteau cu atâta nostalgie urmaşilor lor. Devenea tot mai greu să întâlneşti persoane a căror poveste de dragoste să depășească un an, poate doi. Motivul era foarte simplu - părea mult mai uşor să înlocuieşti, decât să repari. Pe lângă asta, superficialitatea cu care două persoane ajungeau să fie împreună era incredibilă, asta pentru că alegerile lor aveau ca prim punct de reper aspectul fizic, nicidecum sufletul. Așadar, cum un corp foarte bine conturat avea mult mai multe şanse faţă de un suflet altruist şi plin de iubire, tinerii ajungeau, la un moment dat, cum era de aşteptat, să își dorească mai mult, să țintească mai sus. Ajungeau să nu mai fie mulţumiţi cu ceea ce deja aveau, își doreau mult mai mult decât atât, şi nu numai asta, dar chiar considerau că li se cuvine ceva superior. Cum să mai fie oamenii fericiţi când toate acțiunile lor erau conduse de instinctele animalice proprii? Cum să mai speri la o relaţie pe viaţă, așa cum puteai descoperi din dulapul cu pozele străbunicilor din tinereţe, când acum nu mai aveai garanţia dacă mâine persoana iubită avea să mai fie tot în braţele tale, sau în braţele celui mai bun prieten ori a celei mai bune prietene? Pe lângă asta, pe ecranele televizoarelor, la orele de ştiri, cazurile de sinucidere şi tentative de sinucidere, precedate de crize maniaco-depresive dese şi repetate, creşteau îngrijorător de mult ca număr. Societatea era divizată în două categorii de persoane: persoane sufletiste a căror principal ţel era fericirea şi bucuria persoanei iubite, indiferent de nivelul la care ajungea un sacrificiu personal, şi persoane ca căror principal scop era, fie obținerea de bunuri materiale sau bani, fie satisfacerea sexuală personală, ducând astfel la o discrepanţă accentuată în cupluri: cel care iubea ajungea să facă gesturi extreme, văzând în persoana iubită un tot perfect, iar pe celălalt îl defineau tot mai mult ignoranţa şi indiferenţa, întrucât pentru acesta persoana iubită nu însemna mai mult decât un cont în bancă, bani în portofel sau momente de extaz în mijlocul nopţii. Aceasta era realitatea şi pentru doi tineri, unul din Lugoj, altul din comuna Sacu, județul Caraş-Severin. El, un jurist respectat, un bărbat frumos şi loial, un copil model şi un frate de nădejde, ea o curvă pe care prejudecăţiile nu o opreau să se vândă pe sine. Uneori e dificil să înţelegi de ce un om bun, un om cu atât de multe calităţi, frumos şi inteligent, ajunge să își risipească cei mai frumoşi ani ai tinereţii cu o lepădătură a societăţii.  Silviu şi Amalia, doi tineri care în urmă cu ceva timp își jurau iubire eternă, își făceau planuri de nuntă, erau acum în pragul unei triste despărţiri. Băiatul află, din surse proprii, că prietena lui, cea pe care o iubeşte cu atât de multă pasiune, cu atât de mult patos şi dedicaţie, face Videochat. Mai exact, se dezbracă în faţa calculatorului, şi implicit în faţa a mii de oameni, pentru bani. Existau mai multe site-uri care încurajau şi găzduiau persoanele ce doreau să facă acest lucru, iar printr-un procedeu bine pus la punct, "munca" lor era plătită. Acesta este nivelul societăţii: o tânără educatoare la grădiniţă, face în timpul liber o muncă nu tocmai exemplară pentru viitoarele generaţii de tineri. De ce să munceşti din greu, de ce să îţi iei un al doilea job, de ce să lupti cinstit pentru un trai şi un viitor mai bun, când poţi face bani atât de uşor, dezbrăcându-te şi arătându-ţi goliciunea în faţa unor străini, a căror viaţă era condusă în mod exclusiv de niște insticte pur animalice. Practic, prin acest Videochat, îţi vindeai imaginea, îţi vindeai intimitatea şi demnitatea. Da, este trist, cu atât mai mult cu cât unii părinţi în loc să își mustre copiii la timpul potrivit, să le îndrepte paşii, să îi înveţe diferenţa dintre bine şi rău, să îi înveţe că demnitatea este una din valorile cele mai de preţ a omului, valoare pe care ar trebui cu toţii să o protejăm cu sfinţenie, îi încurajează în drumul acesta greşit care, din păcate, face rău nu doar persoanei în cauză, ci şi persoanelor din jur. Părinţi iresponsabili, părinţi lipsiţi de moralitate, părinţi a căror trecut, probabil, nu era cu mult mai diferit decât cel al fetei. Vorba aia: "aşchia nu sare departe de trunchi".