Confusion of love

12.Copacul..

Razele soarelui isi fac apariţia in camera mea. Imi deschid ochii lenes si i-au telefonul de pe noptieră.
Îl deschis si vad ca ceasul era 8:26.
Ohh.. nu se poate, am întârziat la scoala, cred ca am uitat sa imi setez alarma.

Ma ridic repede din pat apoi ma duc la baie sa ma pregătesc. Observ ca Masina lui Niall nu este in garaj, el pleca la 9:00 la servici, nu s-a mai intors de ieri?...
As vrea sa-l sun dar nu vreau sa inceapa o ceartă, deoarece doar asta face in ultima vreme, nu inteleg de ce..

In 10 min sunt gata si cobor scarile. Autobuzul plecase deja iar Niall nu e acasa, asa ca ma voi duce pe jos. Incep sa alerg deoarece se facu-se 8:40 ,am ratat prima ora, cea de istorie, oricum nu-mi place istoria.

Ajung la scoala fix cand se suna de ieşire. Intru in scoala, si ma indrept catre dulapul meu. Îl vad pe Dylan care era la dulapul lui, iși intoarce privirea si ma vede, dar prefera sa ma ignore.
Îl inteleg, nu-mia placut ideea sa-l las baltă, dar speram ca ma va înţelege.
Acum chiar nu mai aveam nici un prieten.

Imi i-au din dulap sportul si ma indrept catre vestiare. Acolo se afla si Deny, "super",  fix persoana de care voiam sa dau.

Ma schimb repede si ies afara, deaoarece vom face ture de teren.
Profesoara fluieră si toata fetele se aranjeaza intr-o linie dreaptă.
Eu si Deny am nimerit una lanaga alta, mai bine nici ca se putea.

-Ce i-ai facut lui Dylan, imi sopteste ea..

-Nu-i treaba ta.. îi raspund eu scurt si rece.. fiind atentă la profesoară..

-E prietenul meu si nu vreau sa-l vad ca suferă..

-Prietenul tău.. râd eu ironic.. nu v-am mai vazut sa vorbiţi ..

-Crezi ce vrei.. Sarah, dar nu-i mai fa pe cei din jurul tau sa sufere.. continuă ea..

-Stii ce, ceea ce fac eu nu te priveste pe tine! spune eu  strigând, atrăgându-i atenţia profesoarei.

-Fetelor, încetaţi cu vorba,4 ture!

-Poftim? strigam amândouă, nu e corect.. continuă Deny, e vina ei, arată spre mine..

-Ce? nu-i adevarat e vina ei! spun eu..

-6 ture! daca continuati urc la 8!

Amândouă ne uitam una la alta si nu spunem nimic.. n-avema chef sa fac 6 ture, apăi 8..

-Așa ziceam si eu, acum porniti!
Fluiera iar noi incepem sa alergam.

-E numai vina ta, spune Deny..

-Tu ai inceput.. spun eu..

Alergam o tura.. apoi inca una fara a face contact vizual, eram nervoasa pe ea. Pe teren au inceput sa apara băieţii de a 12-a, cred ca se atrenau pentru football, insa am fost uimită sa-l vad pe Zayn, printre ei.
Acel tricou albastru îi statea așa de bine si pantoloni scurti îi lasau la vedere alte tatuaje superbe.Era asa de fermecator ,când si-a intors privirea spre mine deja nu mai eram atentă la ceea ce faceam, am si uitat ca alergam.
In mometul in care rup contactul vizual cu el, imi dau seama ca in fata mea era un copac. N-am mai putu sa-l ocolesc asa ca l-am luat din plin.

Nu mai stiut ce s-a mai întâmplat, simte-am doar o durere in tot corpul.

Imi deschid ochi si ma aflam in cabinetul medical al scolii. Aveam o durere de cap ingrijitoare. Abea imi puteam misca baretele si picioare, nu intelegeam cu de am ajuns in situaţia asta doar de la un amărât de copac.

In cabinet intra asistenta, se bucura ca m-am trezit, chair atat de rău a fost?

-Ma bucur ca te-ai trezit Sarah, cum te simti.. imi spune ea in timp ce trage jaluzelele.