Confusion of love

14.Larry si cearta lor

Mă bucur Harry a ajuns acasă, insa nu-mi place ca a trebuit sa-i cer ajutorul lui Zayn.
Nu înteleg de ce chiar Zayn trebuia sa-l ducă, eu n-aș avea incredere in el, dar sper sa fie bine.

Totuși, am stabilit ca ne întâlnim in oraș sa vorbim despre ce s-a intamplat intre el si Louis, sper sa nu întârzie.

Ma așez la o masa oarecare din local si cer o apă plată cu lamâie, nu beau cafea si n-am chef nici de suc, asa ca asta parea destul de ok.

Îmi verific telefonul din 5 in 5 minute, tot asteptam un semn de la Harry, sper ca n-a patit nimic sau sa nu fi uitat..

Mă uit in jur si un mic zâmbet imi apre in colțul gurii cand îl vad ca vine spre mine, insa zâmbetul imi piere cand în spatele lui era Zayn.
Ce e el, bodyguard??.. Off, m-am săturat sa fie peste tot..

-Hey, Sarah, spune Herry cu o voce destul de stinsă, se vede ca a plans toată noapte ,mă doare inima sa-l vad ca suferă in halul asta.

Nici nu stiu cum am ajuns noi sa fim aproape prieteni, dar este un baiat cu suflet bun si super de treaba, nu ca Zayn..

-Hey Harry, ma bucur ca ai venit..

-Oh, pe mine nu ma bagi in seama, nu?.. intervine Zayn deranjat..

-El ce cauta aici?.. îl intreb eu pe Harry ignorandu-l pe Zayn.. ce arogant..

-Scuze, doar ca el m-a adus cu maşina si a ţinut morţiş sa intre...

-Stai liniştită, imi i-au o cafea si plec, va las...

Se duce sa comnade o cafea, cand o primeste îsi i-a la revedere de la Harry face un semn scurt din cap catre mine, apoi pleacă.

-Oh, ce arongat...spun eu cand nu se mai afla in local..

-Sarah, e fratele meu...ia o pauza iar eu fac ochii mari.. de suflet.. continua el, iar eu imi revin..

-Oh, scuze, n-am stiut ca sunteţi asa de apropiaţi...

-Stai liniştită, stiu ca uneori poate fii :dobitoc, arogant, insensibil, dar daca ajungi sa-l cunosti e un prieten minunat ..si chiar cred ca... nush daca ar trebui sa zic asta..

-La ce te referi?.. intreb eu confuză..

-Chiar daca n-o arată ,el chiar ține la tine Sarah, nu esti ca alte fete, el a vazut ceva la tine, ce îl atrage nebunește..

-Chiar crezi asta?... spun eu aproape zâmbind tâmp..

-Sunt sigur, crede-ma îl cunosc.. chiar si acum cateva minute ,abia si-a luat ochii de la tine..

*înroșesc*

-Mă rog... schimb subiectul...am venit aici sa vorbim despre tine si..nu ma lasa sa termin propozitia

-Louis... spune si o lacrima îi curge pe obraz..

-Harry, ce s-a întâmplat intre voi doi?

-Umm... Ia aer in piept, apoi incepe sa imi povestească.
Totul s-a întâmplat acum doua zile, eu venisem de la scoala si am vrut sa-l vizitez, insa se pare ca el nu avea chef de vizite. Se plimba plin casa si cauta nu stiu ce bani, nici nu a observat ca intrasem in casă. L-am strigat de cateva ori ca s ama bage in seama dar mai mult parca ma evita.

-Louis ,ce ai patit.. îl intreb eu, eram ingrijorat.

-N-am nimic, ce cauti aici?, imi raspunde pe un ton dur, nu era tonul cald si suav al lui Louis..

-Am venit sa te vizitez, asta facem mereu, de ce o spui de parca ar fii ceva rău?.. îl intreb eu confuz, nu intelegeam de ce se comporta asa..

-Bun, te-am vazut, acum poti sa pleci, se indreapta spre usa si o deschide, aşteptând sa plec..