Cristalul unui înger

Capitolul 7

Lara's P.O.V.

Indata ce am luat coltul, am tipat scurt de spaima. In fata mea era in desfasurare, cea mai oribila scena horror pe care am vazut-o in viata mea. Pe podea, erau doi baieti inconstienti. Unul era intins pe mijlocul holului, iar celalat avea capul sprijinit de perete. Intre ei, era o persoana imbracata in negru, iar pe spatele sau, era o pereche de aripi negre, precum penele unui corb. Ochii lui straluceau intr-o maniera ciudata. La fel si ranjetul lui, care imi provoca greata. Un marait impunator ma aduse cu picioarele pe pamant. M-am uitat catre Las. Acesta marai amenintator, aratandu-si dantura cea alba, in timp ce i-se zbarlea blana de pe spate.

-Inger Intunecat, suiera Las furios.

Dupa ce-l vazu pe Las, Ingerul Intunecat incepu si el la randul lui sa maraie. Rapid precum un fulger, isi arunca capul pe spate si deschise gura larg. Din fata celor doi lesinati, iesea din ei ca un vant straniu si se indrepta catre gura ingerului.

-Le devoreaza sufletele! Zise Las alarmat.

In acel moment, am ramas ingrozita, intepenita in loc de frica. Deci, acesta este modul prin care ei devoreaza sufletele celor nevinovati. In urmatoarea secunda, l-am vazut pe Las aruncandu-se asupra ingerului negru.

  "Fugi Lara!" tipa Las catre mine, dar eu nu ma puteam misca. Frica a pus stapanire pe corpul meu astfel inghetandu-mi oricare miscare. Trebuie sa fug, nu sunt pregatita pentru a lupta cu asemenea oponent.

Stateam si priveam cu sufletul la gura batalia dintre Las si demonul negru. Acesta il lovi pe Las cu ghearele sale si-l arunca inspre perete.

-Las! Am tipat eu, vrand sa ma duc la el, sa vad daca e teafar. Dar cineva ma cuprinse de spate si-mi acoperi gura, in timp ce un vant foarte rece il lovi pe inger pentru ai distrage atentia. Ceea ce s-a intamplat rapid, Ingerul si-a acoperit fata cu ambele brate, daruind timp celui ce ma tinea sa ma traga intr-un loc sau mai degraba o incapere intunecata.

Simteam cum tremuram de spaima. Eram ingrijorata pana peste limita. Vroiam sa ma zbat si sa ma duc inapoi la Las. Dar corpul meu nu facu nimic din ceea ce doream.

-Totul v-a fi bine, am auzit vocea necunoscutului soptindu-mi la ureche in timp ce ma intorcea cu fata catre el.

Incetul cu incetul ochii au inceput sa se adapteze cu intunericul din acea camera. Privindu-l mai atent, am realizat ca necunoscutul era defapt Mark.

Acesta imi spunea ca ma va elibera cu conditia ca nu voi iesi pe usa, ca nu ma voi arunca in fata inamicului, sau altceva stupid.

Eu, am dat din cap drept raspuns. Dupa ce-mi vazu raspunsul, isi indeparta mana si astepta. El crezu ca voi incepe sa tip si sa ma agit, dar nu. Am stat si am reluat in mintea mea cele intamplate.

In continuu am tot incercat sa-l conving pe Mark sa ma lase sa merg sa-mi ajut prietenul cel mai bun, dar si partenerul mult iubit. El nu intelegea importanta lui Las in viata mea.

-Nu te pot lasa sa mergi afara. Ai vazut chestia aia. Daca te-as fi lasat acolo, ti-ai fi pierdut viata. Si nu vreau ca asta sa se intample, zise Mark in timp ce ma lua de maini si ma privi direct in ochi. A fost prima oara cand i-am putut vedea ochii indeaproape. Sunt de-a dreptul minunati. Ochii lui de culoarea safirului, ce ii exprimau fiecare emotie.

Mark incepu sa chicoteasca.

-De ce razi? L-am intrebat confuza, astfel distrugand momentul romantic.

-Vezi ceva ce-ti place? Ma intreba zambind strengareste.

Dupa ce i-am auzit intrebarea, am simtit cum sangele mi-se urca in obraji. Mai rau, simteam cum capul meu avea sa explodeze.

-Esti la fel de rau ca si Jason, i-am zis eu suparata.

De cum auzi acel nume, ochii lui se facura precum cestiile de ceai.

-De unde il sti pe Jason? Ma intreba Mark, apucandu-ma de umeri destul de brusc.

-L-am intalnit cu o ora inainte de ora de istorie, i-am spus eu gemand putin la final.

O-i fi eu puternica, dar niciodata n-am fost apucata cu atata forta.

-Au! Imi dai drumul acuma? I-am spus eu putin furioasa.

-Scuze, zise el mangaindu-mi usor zona in care si-a demonstrat forta interioara.

Am oftat si mi-am coborat privirea. Am simtit ceva ciudat la un moment dat. Parea ca si cum, Mark s-ar misca deasupra mea. Mi-am ridicat capul si am simtit cum ceva imi acoperi gura din nou. Ceea ce m-a surprins a fost ca in loc de mana lui, buzele sale i-au luat locul. Sarutul a fost bland si dulce. Si primul meu sarut a fost luat. Luat de catre un coleg. Vazand ca nu e atent, mi-am strecurat mana pe pieptul lui, dupa care l-am impins. Acesta vazu ca ma impotrivesc, imi prinse incheietura maini si o de la pietul sau. El isi apropie corpul de al meu, dar eu nu vroiam sa ma prostesc, in timp ce bietul Las trebuie sa infrunte Ingerul de unu singur. Cand i-am simtit pieptul, am facut un pas in spate. Am tot mers asa pana cand spatele meu ajunse sa simta peretele rece. Acesta zambi putin,dupa care imi cuprinse cealalta mana, punandu-le pe amandua la acelasi nivel cu capul meu. De cand am pasit cu spatele, el a incetat sa ma mai sarute, dar nu-si lua nici acuma bezele de pe ale mele. Dar indata ce eram la controlul lui, incepuse sa ma sarute, dar de data asta era si mai tandru. Cee ce ma surprins a fost ca i-am simtit limba pe buza mea inferioara. Ca si cum ar cere voie sa intre. Nu! Totul a mers prea departe, asa ca am oprit intreaga actiune. Mi-am eliberat mainile si l-am impins violent in piept. Incercarea mea a dat roade. Acesta lovi usor celalat perete, in timp ce eu am iesit pe usa.

-Lara, stai! Tipa Mark in urma mea. Cand veni langa mine, ramase surprins ca si mine, de ceea ce vedea. Las se lingea pe laba drapta, nepasator, dupa care isi freca urechea cu ea.

-Ce faceati voi acolo? Ne intreba el curios de parca ar fi zis " cand ati plecat voi?".

-Nimic, am zis amandoi in acelasi timp, privind in directii opuse, avand amandoi o roseata ce ne acoperea  fata. Dar mi-am revenit in fire si l-am intrebat pe Las:

-Ce s-a intamplat cu el, cu Ingerul Intunecat? L-am intrebat in timp ce ma uitam in jur.

-L-am facut sa dispara, zise el nepasator, din nou.

-L-ai ucis?! Am zis eu surprinsa. Nici eu nu credeam ca are atat forta, nici Mark nu credea ( asta pentru ca inca avea gura deschisa, asteptand sa intre musca).

-Cam asa ceva, zise el in timp ce se intindea.

In jur, totul era curat ca lacrima. De parca, n-a fost nici o lupta, nimic. Atunci mi-am amintit de cei doi. L-am intrebat pe Las ce s-a intamplat cu ei. Iar el scutura din cap. Am ajuns prea tarziu, se pare.

Linistea a venit neinvitata pe langa noi, dar n-a stat mult caci s-a auzit clopotelul, iar copii ieseau din clase bucurosi.

-Mai avem ceva de facut, dar asta trebuie facuta intr-un loc departede ochii muritorilor. As sugera sa vi cu noi Mark, zise Las ganditor.

-Bine! Atunci, hai sa mergem, zise el vioi in timp ce porni spre poarta principala.