Cristalul unui înger

Capitolul 1

Aceasta este primul capitol din povestea mea. Sper sa va placa!

                    Vantul adia usor in noaptea cea linistita de toamna. Toate fiintele erau adormite, de la cele cu aripi pana la cele cu solzi. Pana si oamenii erau adormiti, toti inafara de unul: o fata. Aceasta fugea repede prin paduriile batrane ce erau situate la marginea orasului, dar ea nu era singura, era insotita de un lup cenusiu ce ii era mai loial decat un caine. Se opri dupa un stejar tanar si falnic. Isi scoase din buzunarul jachetei o amuleta de o nuata de violet nemaiantalnita. Spuse rapid niste cuvinte si fu invaluita de o lumina violeta ca si amuleta ei. Peste cateva minute, din amuleta se ivi o lumina puternica ce o acoperi ca mantie. Lupul se adaposti chiar inainte ca fata sa rosteasca incantatie. Cand fu acoperita complet, lumina deveni sub forma unui glob. Acesta nu a rezistat mult, ca a inceput sa crape si se imprastiara bucatile sub forma de pene de culoare mov, in timp ce fata se inalta in aer,  precum o pasare ce fusese inchisa in cusca pentru mult timp, iar acum zboara feritica. Aceasta avu o pereche de aripi ca de inger avand o culoare de un violet pal. Hainele ei pareau mai degraba o armura precum cea din era medievala. In loc sa fie de un argintiu scipitor, era mai degraba de un mov scipitor de o culoare inchisa, punanandu-i in evidenta talia mica si corpul subtire. Aceasta ii acopera pieptul pana la talie, insa  era un material ce era conectat la armura, avand o aparenta asemanatoare cu satinul ce ii acopereau umerii albi. Acelasi material se ivea si din parte inferiara a armurii acoperindu-i in intregime picioarele, chiar daca ea era in aer. In picioare purta niste pantofi cu toc, facuti din acelasi material ca si armura. Pe langa asta, avea un sceptru de aceasi inaltime cu ea, iar la varf avea forma unui cleste de crab, iar in cleste era o perla luminoase, aceea fiind amuleta ei transformata in sceptru de aceiasi culoare ca toata armura.

                     Aceasta se inalta usor in aer chiar deasupra unor crengi inalta, dar nu depasea coroana de frunze a copacilor . Printre trunchiurile subtiri ale copacilor, se ivi un monstru ce  sarea printre ele croindu-si cale catre fata. Acesta era mare cat o cladire cu un etaj. Monstrul ce era in fata fetei era un trol foarte furios. Acesta nu baga de seama ca ea era in aer, chiar deasupra lui. Fata se uita cu dezgust catre aratania odioasa. In sinea ei, ea il compara cu un mistret urias, de culoare verde inchis ce statea pe picioarele din spate, in timp ce printre coltii mari si galbeni putea sa vada cum ii curgea saliva din gura. Chiar inainte ca trolul sa-i dea de urma ea spuse un descantec si acesta se unfla precum un balon si exploda lasand un urma numai praf scipitor. Aceasta rasufla usurata. Cobora dupa aceea lin spre pamant, in timp ce lupul iesi din ascunzatoarea sa. Cand mai avu cativa centrimetri pana sa atinga solul, aceiasi lumina reaparu si fata ateriza pe pamant purtand hainele ei normale.

-A fost mai usor ca data trecuta, zise fata usurata dupa care savura putin din succesul ei.

-Da. A fost mai usor ca data trecuta, zise lupul precaut. Ar fi trebuit sa fi mai atenta Lara. Poate daca mai exersezi alte vraji ii poti dobori doar cu o miscare din deget. Oricum treaba noastra nu este pe departe gata, trebuie sa-i gasim pe ceilalti Ingeri ai Elementelor, sublinie ultima propozitie cu seriozitate.

-Da, da, bombani fata inbufnata. Stiu trebuie sa-i gasim pe ceilalti, dar sunt sigura ca nu o sa avem nevoie de ajutorul lor, nu Las?

Lupul cenusiu nu-i raspunse, in schimb ofta lung dupa care scutura din cap ca raspuns negativ. Acesta sugera ca ei sa se intoarca acasa. Lara nu raspunse nimic, doar dadu o data din cap ca afirmatie. Dupa care cei doi si-au vazut de drum, fara sa stie ca o pereche de ochi ii urmarea din umbre.

Dupa acest eveniment noaptea deveni din nou linistita.

                       A doua zi dimineata, fata fu trezita de telefonul ei care suna undeva pe sub pat.Lara cauta buimaca pe sub pat si gandea ca mai bine cine o suna, sa apese pe butonul rosu. Intr-un final il gasi si vazu ca o suna fix mama ei. Inainte de a raspunde casca larg dupa care  raspunse.

-Alo? zise indiferenta.

-Buna dimineata somnoroaso, vezi ca eu si cu tatal tau ne-am decis sa te trimitem la o scoala din apropiere. Uniforma ai primit-o deja, este jos in camera de zi impreuna cu cartea cu reguli a scolii. Amandoi speram sa iei note bune. Bafta. Ciao, vorbi repede mama ei terminand fraza cu accentul ei fals de italiana.

-Ooooffffff, tipa Lara in camera ei, de ce trebuie mereu sa ma duc la scoala. Nu e destul ca fac si acasa. Gandi cu voce tare, mai sa nu arunce cu telefonul in cel mai apropiat perete.

-Ce s-a intamplat Lara? o intreba Las in timp ce intra in camera acesteia.

-Iara ma trimite mama si tata la o scola siropoasa cu reguli si alte prosti, zise ea punandu-si mainile la piept.

-Aha, fu lamurit Las. Sa sti ca micul-dejun e gata si te astapta, zise dupa care si disparu pe usa.

-Mersi Las, esti cel mai bun!

Chiar daca au trecut de doua luni de cand s-au intalnit, se inteleg foarte bine. A fost o zi ploioasa cand s-au cunoscut. Fata plangea in camera ei pentru ca fusese lasata singura din nou de catre parinti, dar Las a aparut din senin si i-a spus ca el nu o s-o paraseasca pentru nimic in lume si asa s-au imprietenit. In ciuda faptului ca numai Lara il putea vedea se simtea oarecum usurata. Daca toti l-ar putea vedea pe Las ar zice ca ii o ciudata care este urmarita in permanenta de catre un lup.

                    In momentul in care cobora sa manance vazu uniforma din hol:o camasa alba, o vesta neagra cu emblema scolii (un leu ce statea pe picioarele din spate, iar cele din fata stateau in aer sau ceva de genu), o cravata cu dungi galbene si negre, o fusta neagra si ciorapi negri pana sub genunchi. Lara isi dadu ochii peste cap in momentul dupa ce examina uniforma.

-Dragut, comenta Las din pragul usii de la bucatarie.

Fata bufni nemultumita.

-Da sigur, dragut pe naiba. Este hidoasa, la ce scoala ma trimit ? La Academia fraierilor? zise ea sarcastica.

-Nu. La Academia de arte, zise Las uitandu-se pe carte de regului ce statea pe masuta de cafea din sufragerie.

-Ei bine, poate o sa-mi placa scoala asta,spuse Lara schitand un zambet slab. Dupa care se aseza la masa. Termina de mancat in cateva minute dupa care le puse in chiuveta si le spalase, dupa care a pus-o sa se usuce. Merse dupa aceea inapoi in sufragerie pentru a examina mai atent uniforma. Lua umerasul fara sa spuna ceva si se indrepta cu pasi mici inapoi pe scari in camera ei sa se imbrace pentru scoala. Nu dura mult si cobora scarile uitandu-se dupa geanta ei. Nu ajunse bine pe hol ca-l vazu pe Las cu geanta ei in gura.

-Mersi Las, zise fata luandu-i din gura geanta, il mangai usor dupa ureche dupa care isi puse geanta pe umar si iesi pe usa, asta nu inainte ca valetul sa-i ureze "o zi buna". Afara, o masina era parcata in fata usii, iar soferul o astepta cu usa deschisa. Lara urca rapid insotita de Las.

Dupa cateva minute de mers cu masina, ajunse in curtea scolii. Cand cobora din masina, toate privirile fu atintite pe "fata cea noua", mai ales privirile baietilor. Cu totii se uitau la ea ca la un model pe scena, admirandu-i fiecare miscare pe care o executa.

-Nu ai ajuns bine ca deja ai atras privirile a catorva baieti, zise Las amuzat de privirile lor.

-Asa se pare, sopti fata.

Nu intra bine in scoala, caci si incepu sa se uite cand intr-o parte, cand in alta. Nu stia pe unde sa o ia ca sa ajunga in biroul directoarei. Singura optiune, intreaba pe cineva aproape. Asta pana cand zari o persoana.

-Scuza-ma, ai putea sa-mi spui pe unde pot sa o iau ca sa pot ajunge in biroul directoarei? intreba fata pe un baiat cu parul brunet cu ochii inchisi si cu mainile in buzunar, stand sprijinit de zid.

-Ba da stiu, zise baiatul tinandu-si ochii inchisi. Pe acolo, zise in timp ce arata cu decetul in partea stanga, cu un aer de parca ar zice " stiu scoala ca pe propria mana"

-Multumesc, zise fata zambindu-i strainului.

-N-ai pentru ce, zise baiatul deschizand ochii la final si vazand cum pleca fata. Acesta a ramas masca in momentul in care fazuse fata plecand.

-Se pare ca l-ai fermecat si pe asta, zise Las din nou amuzat. Dar fata nu-i raspunse, doar ii zambi.

Ajunsa in fata usii, batu de doua ori in usa de lemn. Din spatele usii o voce de femeie ii respunse:

-Intra!