Fug de acasă

Capitolul 1

   Urăsc această săptămână, ca și toate cele care au fost ca ea. O urăsc pentru că stresantul și împiedicatul meu verișor, Michael stă la noi. Dar cred că vă întrebați"De ce o urăsc?" Explicația e simplă: o data la două luni mama lui(mătușa mea) este plecată cu serviciul în alt oraș timp de o săptămână, iar scumpul său îngeraș stă cu noi. O altă întrebare ar fi "De ce nu stă cu tatăl lui?" . Tatăl lui(unchiul meu), este cel mai prost exemplu de om responsabil pe care îl știu. Nimeni nu poate uita, cum de Crăciun, a răsturnat bradul abia îmbodobit, de doi metri. Și noi, oameni deștepți, am acceptat ideile lui , împodobind mărețul copac cu lumânări aprinse, care au produs un mic incendiu. Pe scurt, ne-am petrecut Revelionul pe la vecini.
   Săptămâna asta ar fi mult mai frumoasă, dacă și sora lui Michael, Cadence(verișoara mea❤) , ar fi stat la noi. Dar nu a venit din cauza olimpiadelor pentru care se pregătea. Săptămâna a rămas îngrozitoare.
  Măcar a sosit ocazia pentru mica mea relaxare:❤prânzul❤. Azi avem supă. Acum e rândul mamei să stea cu Michael. Cât încearcă să îl convingă să mănânce supa, mă întreabă:
  -V-ați jucat frumos?
  Bineînțeles că nu îi pot spune că ne jucam afară, apoi eu am fugit în camera mea iar el m-a urmărit. Și că mi-am luat telefonul ,am urcat rapid treptele de lemn și m-am ascuns în pod, între cutii. El a tropăit încet după mine, și chiar în momentul când m-a găsit și se apropia de mine, mama ne-a chemat la masă. Michael s-a speriat, m-a împins, am alunecat peste cutii, m-am izbit cu spatele de peretele de lemn, iar fundul mi s-a izbit într-o scândură care a sărit de la locul ei. M-am ridicat repede, l-am luat pe micul speriat în brațe și am fugit spre bucătărie.
  -Da, îi răspund într-un final. Michael este talentat la a mă găsi.
  -Și ce făceați în pod? S-au auzit scările când ați venit.
  -Credeam că e un loc bun de ascuns.
  -Sper că nu ați dărâmat nimic
  Michael își împinge farfuria și răstoarnă supa pe toată masa. Mama ia o lavetă și încearcă să curețe mizeria care se prelinge pe covor.Mă uit la ei și mă pufnește râsul, apoi îmi amintesc:
  -Mi-am uitat telefonul în pod...
  -Ce făceai cu el acolo?
  Michael încearcă să dea jos farfuria de pe masă. Mama o prinde și continuă:
  -Nu mai contează. Du-te după telefon. Azi mă voi juca eu cu Michael, tu nu te prea descurci cu el...
  -Eu ce vină am că nu mi-ați făcut frățiori mai mici? De unde să știu eu ce să mă joc cu ei.
  Michael coboară de pe scaunul său și fuge spre dormitoare. Mama aleargă după el strigându-mi:
  -Mănâncă mai repede și apoi mergi după telefon. Când te întorci ai putea să aduni puțin jucăriile împrăștiate prin toată casa. Sau dacă nu iți convine, poți să te joci cu noi, să exersezi să ai grijă de un copilaș.
  Câteva momente de liniște în singurătate. Îmi termin repede supa și pornesc încet spre pod. Urc treptele care produc un sunet ascuțit.