Luciditate si transparenta

Partea II

Deja vad linia apei in îndepărtare . Întrezăresc Șoimii care abia așteaptă carne proaspăta zboarand im cerc deasupra noastra . As alerga , dar mai am nevoie de putere.

-Quasimodo , stai , nu fugi! Trebuie sa rămânem împreuna !

Quasimodo mai încăpățânat cum e el, se gândește sa se oprească dupa o buna bucata de drum. Grăbesc pasul pentru a-l putea ajunge .

Însfarsit am ajuns sa-mi îndeplinesc o fărâma din visul meu măreț . Aud susurul apei ...e atat de plăcut ! Nisipul...? Unde e nisipul? Credeam ca... Ah, nu am calculat bine lucrurile . Credeam ca si lângă râuri voi găsi nisip. Acum realizez ca aproximativ un sfert din țelul meu am atins . Ma așez jos si privesc in jur . In depărtare, vad casa noastră. Mama m-a învățat sa fiu o persoana care se mulțumește cu ce are. Mai exact , a încercat . Eu am obiective mărețe pe care vreau sa le ating .

Simt cum pământul se zguduie sub mine . "Trop, trop , trop trop" . Sunt elefanții . Ei stau in grup. Câta unitate exista între ei! Imi amintesc ce imi povestea mami despre elefanți. Atunci când leii încearcă sa le atace puii, ei se pun in cerc in jurul lor. Modul lor de organizare reprezintă un model pentru multe alte animale . Poate si pentru oamenii , dar nu cunosc alte persoane Inafara de familia mea care este de asemenea bine origanizata. Totuși nu la fel. Mi-ar plăcea si mie sa fiu un pui de elefant , cu pielea aspra si cu nasul lung . Sa ma joc in apa toată ziua , simțind picurii de apa rece pe spate. Sa-mi petrec zilele jucându-ma si zbenguindu-ma. Elefanților nu le este frica de restul animalelor . Daca ar fi singur, un elefant ar fi o prada ușoară . Acum prin mine trece un fior . Poate nu ar fi trebuit sa pornesc asa ca si un copil zurliu si bântuit de tot felul de gânduri intr-o călătorie atat de lunga . Cine stie cu ce primejdii m-as putea intâlni, iar eu, un simplu copil de cincisprezece ani nu stiu cum le-as face față.

Nu pot sa mai stau . Oare de ce a trebuit sa ma fiu aici , departe de oameni , de persoane care sa imi fie aproape Inafara de familie ? De persoane care sa-mi înfrumusețeze viața prin simpla lor prezenta , printr-un zâmbet cald si o o privire scurta. Si sunt înconjurata de ființe inferioare mie,<<fara supărate Amneris si Quasimodo >>.

Elefanții deja sunt la câțiva metri depărtare, pe cealaltă parte a râului . Eu inca nu mi-am atins Țelul asa ca o sa-mi continui drumul . Nu stiu in ce parte sa pornesc...încotro sa o iau... Mami m-a învățat sa citesc ora dupa poziția soarelui si nordul dupa poziția unei stele..cea mai strălucitoare stea de pe cer..cred ca se numește Steaua polară .

Se pare ca nu m-am organizat bine si trebuie sa ma întorc acasă. O sa pun carnea înapoi in scorbura sper ca fara sa îi observe nimeni lipsa . Cu pași repezi ma întorc înapoi acasă. Quasimodo e încântat de idee. Iar fuge si ma lasa in urma .

-- Quasimodo , stai, am zis sa nu mai fugi !

Vine rapid înapoi si face câteva ture in jurul meu vesel . Nu prea cred ca vrea sa vina cu mine..adică , el e obișnuit cu mediul acesta , si eu il chinui trăgându-l dupa mine...mai ales pe un drum atat de lung .

Urc pe treptele de lemn iar când ajung sus mama imi spune îngrijorată ca nu știa unde sunt si ca m-a căutat . Avea nevoie de mine . S-a împuns cu acele si i-a pornit o hemoragie externa. Fașele le-am pus eu bine când am făcut curat si nu le-a găsit . Atata doar ca sora mea căutându-le cu mare greu le afla agățate in cuierul din dulapul din cămara. Asa e cand faci curat, nu mai găsești nimic ! Inca sper sa nu vadă sacoșa cu carne din spatele meu. Mama merge sa pregătească masa , fiind deja ora prânzului . Asa ca merg in camera mea si pun carnea sub pat pana cand mama o sa iasă din Bucătărie si o sa pot merge sa le pun la loc.

Merg la masa .

--Mama, tu ai văzut vreodată alți oameni Inafara de tati si noi?

--Da , ce întrebare e asta?

--Eu de ce nu am văzut ?

--Pai..o sa vezi si tu peste câțiva ani cand o sa vrei sa te măriți . O sa mergem intr-un popor si iti vei alege orice bărbat vrei, ca oricum cred ca toată lumea o sa fie incantata de tine.

--Tata nu are niște hărți cu zonele acestea ?

--Ba da, cum sa nu? Cum crezi ca am ajuns pana aici ? Ghidându-se dupa luna si aștrii?

--Si le mai are?

--Da, dar de ce vrei sa sti?

--Numai asa...eram curioasa mami .

In gândul meu "cum sa-i spun ca vreau sa cutreier lumea , sa caut acul in carul cu fan , sa-mi îndeplinesc un capriciu ca si un copil îndrăzneț ? Pai nu am cum sa-i spun ..poate am dar..o sa îi las un bilețel pe care o sa îi scriu ce am de gând sa fac dupa ce am plecat."

-Multumesc pentru mâncare mami , mi-a plăcut mult , întotdeauna faci mâncarea excelenta . Esti o bucătăreasă desăvârșita .

Mami se întoarce la mine si spune :

-Ce-ar fi sa încerci si tu? Măcar asa nu ti-ai pierde toată ziua si ai învață sa fi precum ma lauzi .

--Ă..Daa, sigur mami...cum sa nu? Acuma ma duc sa ma culc , sunt tare obisita .

--Vai scumpa mea obosita esti, toată ziua ai muncit , spune mama ironica.

Nu mai zic nimic si ma duc direct la mine in camera. Imi aranjez patul ca si cum as fi învelită si merg tiptil in camera parinților . Unde pot fi hărțile alea? Caut in dulapul de sus, sub pat, sub canapeaua de piele de jaguar , nimic . Poate le-a pus in camera de birou . Aud pași care vin grăbiți spre camera. Ma arunc repede la pamant , ma bag sub pat si ramân asa ca si rădașca mea dresata sa facă pe moarta .

Mama își ia materialele pentru cusut si iese din camera. Eu ies de sub pat si ma lovesc cu piciorul de marginea patului. Ah, ce rau doare. Șchiopătând deschid încetișor ușa, merg in biroul tatălui meu. In primul sertar in care caut găsesc hărțile . Le așez pe toate pe masa. Fasciculele de lumina sunt așezate pe masa in ordine , ca si niște soldatei de jucărie pregătiți sa se joace un copil cu ei. Se vad firele de praf mărunte in aceste fascicule fermecătoare . Se vede ca tati nu a făcut de mult curat pe aici. Așez cele aprozimativ 10 hărți in ordine pe masa începând din colț . Avem harta Africii de Sud , a Americii , Europei , Asiei..oare tati a călătorit in toate aceste tari? De ce prefera sa locuim aici in timp ce exista atâtea locuri in care am putea sa ne petrecem viața de zi cu zi. De exemplu pe o plaja , intr-o căsuța făcută din chirpici sau in mijlocul unui oraș aglomerat unde să vad in fiecare zi fețe noi. Ar fi genial . Sa am si eu prieteni si sa facem o mulțime de lucruri împreuna . Sa înnotam in mare , sa ne plimbam si sa pierdem timpul toată ziua.

Am găsit o varianta la scara mai mare a hartii Africii de Sud . Zona copacului nostru este încercuit cu rosu . Deci aici ne aflam noi. Albastrul marii se afla la o distanța de aprozimativ 5 degete depărtare . Scara e 1:1000 deci nu ar trebui sa fie departe . Se afla in vest. Deci o sa pornesc ...spre vest. Poate o sa ma întâlnesc cu oameni . Poate o sa-mi fac prieteni , o sa dau de persoane fantastice , nu cicălitoare ca si sora mea.

Este ora 5 dupa-amiaza si notițele mele sunt aproape terminate. Mi-am făcut o lista amănunțită cu ce am nevoie pentru călătoria mea. Trebuie sa iau in calcul mai multe, dormitul , mâncatul , spălatul (da pai cum sa nu imi iau la mine săpun , șampon , trebuie sa fiu curată mereu. Asa este o femeie adevarata )

Seara, privesc varful copacului

apusul care se îneacă in multitudinea de culori si in farmecul desăvârșit al cerului . Mami a făcut la cina spanac . Si acesta mi-a plăcut deși nu am mâncat niciodată .

Dimineata totul este pregătit. Am o patura groasa , o lanterna , o geaca groasa, o sticla cu apa , picioarele de suricata si câteva mere . A, da, si periuța de Dinți. Nu am mai pus la loc carnea de sub pat daca o iau azi cu mine . Pietrele pentru foc sunt deja pregătite .

]=t %