Înainte ca mama sa se trezească , dupa plecarea tatălui meu la vânat , încep sa îi scriu scrisoarea mamei:
" Draga mama,
Nu te speria . Nu am dispărut. Ma aflu in căutarea visurilor si îndeplinirea țelurilor . O sa ma întorc . Iti promit . Te iubesc .
Cu dragoste , Roxana
Nu trebuia sa îi detaliez mamei ce am de gând sa fac. Probabil cand o sa ma întorc o sa ma bătuceasca putin dar nimic nu e mai plăcut decât sa sti ca esti împlinit . O sa suport cu plăcere .
Las scrisoarea la mine in camera, pe pat si cobor împreuna cu Amneris si Quasimodo spre cutreieratul Africii . Am luat harta tatei cu mine. Sper sa nu se supere. O sa i-o aduc înapoi . Daca ma mai întorc.
Arșița dimineții e tot mai apăsătoare
Simte ca noi vrem la mare
Crede ca noi ne jucam cu ea
Dar defapt treaba nu sta deloc asa.
Privesc ținta ,Pășesc apăsat
Visul meu se va îndeplini imediat
Cu perseverenta voi face treptat
Tot ce alții n-au înduplecat.
Aceste versuri imi răsuna in gând
Stiu ca le auzi, te simt vibrând
Si radiind de schimbarea situației
Te ambalezi si creezi modulatii
Situații ipotetice
Ce te scot din banal
Care te fac mare
Si te simți real.
Dupa acest moment poetic realizez cat de mult mai am de mers . Busola tatei arata ca mergem in partea corecta . Privesc in jos si vad cum sclipesc pietrele in lumina soarelui . Cerul este senin si pregătit pentru a-mi feri trupul de nenorociri . Pălăria de paie din cap cu ciucuri mexicani pe margine imi prinde bine.
Quasimodo e obișnuit cu caldura . Țin harta in mâna si vad cam pe unde sunt . Au trecut deja 2 ore de cand am pornit pe drum. Beau o gura de apa . Cand o pun înapoi, vad la vreo 500 de metrii un grup de jaguari care aleargă cu viteza . Nu va puteți imagina ce sentimente imi treceau mie prin minte . Moartea fiind cea ma cruda , știind ca nu am făcut nimic din ceea ce mi-am propus . Urc in primul baubab pe care il întâlnesc cu mare graba . Nu vad nimic decât scoarța copacului. Sunt aproape inconstienta , de aceea Quasimodo ma împinge din spate ca sa pot urca mai repede . Urc si imi ating umărul de o cranga mai mare si rădașca Amneris este împinsă de pe umărul meu si aproape cade in gura unui jaguar. Ma simt devastată , ruinata si incapabila sa am grija de cineva sau de ceva . Animalele fioroase își vad in continuare de drumul lor. Dupa câteva minute in care încercam sa imi revin , am coborât si ne-am continuat drumul, dar nu înainte de a verifica din nou harta.
Drumul mi se pare din ce in ce mai lung. Cele 5 degete pe harta par nesfărșite in realitate . Se vad doar copacii înalți . Am mers asa 4 zile . Noaptea dormea intr-un copac, cu capul pe burta moale si pufoasa a lui Quasimodo .
Trec inca 3 zile iar rezervele mele de hrana sunt aproape epuizate. Apa am băut-o pe toată. Mai am doar un picior de suricată si frunze pentru Amneris . Dupa aceste 3 zile , ajung intr-un sat . Erau multi oameni acolo . Pielea lor era mult mai închisă decât a mea . Era neagră. La cat umblu prin soare, nu m-as mira daca ar fi si a mea încurând la fel de închisă . Cu emoții ma strecor printre ei. Spune un copil " Wie is dit ?.. Limba Afrikaans. Nu am mai auzit niște cuvinte in Afrikaans de cel putin 2 ani cand mami a terminat de ma învățat aceasta limba . Deși locuim aici, obișnuim sa vorbim romană . Dar Învățând limba de copil, acum o stăpânesc bine. Ma încânta ideea de a conversa cu cineva nou. Asa ca ma prezint si imi spune si el cum il cheamă . Deși sunt puțin stângace , ma descurc bine in exprimare . Vin lângă noi o Gașca de copii si ne întreaba daca vrem sa ne jucam scăldata. Ma alătur lor imediat si ma integrez bine deși nu rețin nici unul din numele acestora . Probabil fiindcă nu sunt obișnuita cu astfel de nume. Nici nu am de unde . Mergem la rau deși eu habar nu aveam ce urma sa ne jucam si la un moment dat stam la rând in fata unei salcii. Fiecare se arunca in apa făcând o tumba. Pare distractiv . Sare unul, sare inca unul , e rândul meu. Urc cu grija pe creanga lăsată si sar. Asta e tot ce imi amintesc . Cand deshid ochii vad multe perechi de ochi mari care ma privesc insistent . Ma întreb ce se întâmpla si de ce sunt aici. O femeie draguta neagră cu parul creț ma întreaba daca inteleg limba Afrikaans . Aprob înclinând si ridicând din cap . Apoi ea imi explica cum m-am înecat sărind in apa , copii m-au scos la suprafața si m-au adus in casa eu continuând sa ramân nemișcată pana in următoarea dimineata , adică acum . E ora 10 . Nu ma gândeam ca e asa greu sa înoți . Părea atat de Simplu privind pe ceilalți.
CITEȘTI
Luciditate si transparenta
Short Story" Nu pot sa mai stau . Oare de ce a trebuit sa ma fiu aici , departe de oameni , de persoane care sa imi fie aproape Inafara de familie ? De persoane care sa-mi înfrumusețeze viața prin simpla lor prezenta , printr-un zâmbet cald si o o privire scu...
