Weillsviel

Capitolul 1

Niciodată nu vei știi când viața ta va fi pe cale sa se schimbe. Nimeni nu te va anunța, nu vei primi niciun semn, nu vei avea șansa sa alegi daca vrei aceasta schimbare, si probabil nu vei fi pregătit sa îi faci loc in viața ta. Nu este ceva ce depinde de tine. Totul se poate schimba într-o singura secunda. Într-o clipa viața ta se poate transforma într-un coșmar, iar tu nu vei putea schimba asta. Eu nu am putut...
Totul a început într-o seara, ultima seara înainte de începerea școlii, o seara obișnuita... ei bine, aproape obișnuita.
-Eu trebuie sa plec! Trebuie sa mă pregătesc pentru bal! Spuse Kyle, ridicându-se de pe fotoliu si luându-si jacheta de pe pat. Ne vedem acolo!
-Nu prea cred. Nu vin, i-am spus eu fără sa îmi iau ochii din cartea pe care o citeam.
-Da, sigur! Spuse el râzând, dar oprindu-se după câteva secunde si devenind serios. Glumești, nu? Trebuie sa vii, Ben!
-Am lucruri mai bune de făcut decât sa mă învârt într-o sala de bal, cum ar fi sa termin cartea asta...
-Dar am mers la balul asta in fiecare an! Nu poți lipsi tocmai acum, e începutul clasei a 10-a. Întotdeauna am fost doar eu, tu si Abby... după câteva secunde de gândire, continua: e din cauza ei, nu-i așa?
-Habar nu am la ce te referi, am spus eu încet schimbând pagina.
-Ai evitat-o toata vara, Ben!
-Nu e adevărat, am zis, închizând cartea si privindu-l in ochi. Părea nervos, dar in același timp si trist.
-După ce v-ați despărțit a trebuit sa îmi împart timpul intre voi, sa încerc sa fiu un prieten bun pentru amândoi, dar m-am saturat. Mi-e dor sa petrecem iarăși timp împreuna. Sa fim iarăși amici... Cred ca a venit timpul sa clarifici lucrurile cu ea, iar primul pas este sa vii la bal! Ea sigur va fi acolo. Spuse el, după care ieși din camera, trântind ușa după el.
M-am întins in pat, gândindu-mă la ce spusese Kyle. Avea dreptate, Abby era motivul pentru care nu doream sa merg la bal. Nu voiam sa o vad, nu acum... Fusese prietena mea cea mai buna încă de la grădinița, înainte ca Kyle sa apară in peisaj. Am crescut împreuna, am învățat tot ce știm împreuna, am avut grija unul de altul, am trecut prin toate împreuna. Știusem amândoi ca era o idee proasta sa fim împreuna, ca odată ce aveam sa facem asta, prietenia noastră nu avea sa mai fie aceeași. Dar asta nu ne-a împiedicat sa începem sa ieșim. Apoi lucrurile au început sa meargă din ce in ce mai prost, pana într-o zi, când ea a decis ca trebuie sa ne despărțim. Asta am si făcut, dar lucrurile nu mai erau aceleași, noi nu mai eram aceiași. Pentru prima data nu mă mai simțeam la fel de confortabil lângă ea. O placeam. Nu mă puteam preface ca era doar o prietena pentru mine, așa ca a trebuit sa mă îndepărtez.
Kyle avea dreptate ca de obicei, trebuia sa vorbesc cu ea, dar nu eram sigur ca puteam face asta...
Dintr-o data s-au auzit niște bătăi in ușa, iar după câteva secunde in camera mea intra un bărbat de vreo 45 de ani, îmbrăcat într-un costum negru.
-Hei, tată!
-Buna, amice! Mă privi câteva secunde iar zâmbetul îi piperi. De ce nu ești gata încă? Trebuie sa plecam in 10 minute!
-Vii si tu?
-Normal ca vin! Mama ta adora balul asta! Spuse el cu o nota de nostalgie in glas. Cred ca am nevoie de balul acesta! Îmi aduce aminte de ea. Nu a ratat niciun bal de când a început școala, pana când... spuse el si se opri... e al doilea bal fără mama ta... Mi-e așa dor de ea, fiule!
-Si mie, tată! Am spus eu si l-am îmbrățișat, văzând cum începuseră sa i se formeze lacrimi in colțurile ochilor.
-Daca nu vrei sa vii este okay! Continua el după câteva secunde. Putem sa facem niște popcorn si poate sa ne uitam la un film, daca vrei!
Mi-am dat seama ca avea nevoie de mine sa fiu acolo, lângă el. Iar eu chiar aveam nevoie sa vorbesc cu Abby...
-Nu! O sa fiu gata in câteva secunde!
După ce mi-am luat pe mine costumul de anul trecut, am intrat in mașina si am plecat către bal.