Live [Bungou Stray Dogs Soukoku - ROMANIAN]

4

Dazai era conștient de ce se petrecea în camera în care îl trimise pe roșcat, deși încă nu acționase fiindcă avea încredere în Chuuya că se va descurca. 

Dovada informației pe care o primise cum că ei i-ar fi ucis părinții era încă de negăsit. Dar nu avea de gând să renunțe. Continua să caute încă din cea mai apropiată cameră până la cea mai îndepărtată. 

Avea un sentiment neplăcut, dar nu știa exact ce însemna. Mărise pasul, continuându-și căutăriile, găsind într-un final o hârtie galbenă și veche, hârtia adevărului. Hârtia ce lămurise totul într-o secundă. Ceea ce spuse Mori, faptul că organizația asta i-a ruinat viața, era adevărat. 

„- Dazai, dragule. Nu-ți uita prânzul, spuse o voce caldă și drăgăstoasă. O voce care îi lipsea enorm.

- Bine, mamă, îi răspunse micul brunet chiar înainte să plece. Niciodată nu ar fi crezut că ăsta va fi ultimul lucru pe care i-l spune." 

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

„ - Mamă? De ce e o funie în jurul gâtului tău? Încerci să-l reîntâlnești din nou pe tata?  Cred că acum ai reușit..."

„ - Oooh, ce s-a întâmplat, micuțule? Îl cauți pe tatăl tău?  Din păcate, deja s-a dus. Nu ai nici un loc în care să te întorci, zise bărbatul necunoscut într-o manieră batjocoritoare."

„- E adevărat că acel băiețel l-a ucis pe tipul acela mare care vorbea de părinții lui? 

- Nu te apropia de el. Uită-te la ochii lui. E un monstru."

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 

„- Hei, micuțule. Sunt conducătorul Mafiei Portului. Ți-ar plăcea să vi cu mine? " 

„- Fă cunoștiință cu partenerul tău, Chuuya Nakahara."

„- Nu mă treziți din nou! Țipase băiețelul roșcat, activându-și adevărata formă a abilității lui."

-DAZAI! 

Un țipăt îl trezise din amintirile sale. Chuuya. Acel nume îi  apăruse dintr-o dată în minte. Își scuturase capul, apoi o luase la fugă. 

- Trebuie să-l găsesc. 

***

- Tch. Se pare că n-am de ales, spuse roșcatul, săturându-se deja de femeia aceea. 

- Îți va lua 10 000 de ani să mă învingi, tinere. Cine crezi că ești? Zise ea, iritându-l mai tare pe Chuuya. Fața aceea! Da, asta e ceea ce vreau! Continuă ea, râzând zgomotos. 

- Tch. Ce femeie enervantă, zise el, trăgând apoi adânc aer în piept. 

- Oh, donatori ai întunericului... Începuse el fără a se mai gândi la ceea ce făcea. Mereu a fost pregătit să moară, să accepte moartea, de asta nu ezita să continue ce începuse. Nu mă treziți din nou!

Pe cealaltă parte, Dazai care încă alerga să-l găsească pe Chuuya, se rugase din toată inima lui:

- Doamne, te rog, lasă-mă să ajung la timp. Nu vreau să întârzi și să regret totul din nou. 

Din păcate, dorința lui nu a fost îndeplinită. 

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 

Când căutările lui au luat sfârșit, tot ce a găsit a fost trupul unei femei neînsuflețite zăcând pe podeaua plină de sânge, luna strălucitoare care lumina întreaga cameră și Chuuya care deja era pe punctul de a muri, dar care cumva reușea să rânjească. 

Dazai dădea tot ce avea el mai bun să ajungă la roșcat, cât de repede putea, înainte să fie prea târziu, înainte să facă aceeași greșeală. Își irosise toată energia pe alergat și de abia putea să se țină pe picioare. Pășea târându-și un picior, având mâna întinsă pentru a ajunge la el. 

- Chuuya...

Asta spuse când în sfârșit îl prinse de mână, apoi încercase să-i pună capul roșcatului în poala sa. Cu toată puterea rămasă începuse să-i șteargă fața băiatului ce era plină de sânge amestecat cu lacrimi.  

-Eu... , îi șoptise brunetul continuând: vreau să te sărut. 

Cuvintele acelea îi ieșiseră pe gură fără să gândească. 

- Nu te prosti, Dazai. Sunt pe cale să mor și asta-i tot ce zici? Se plânse Chuuya, mai mult șoptind.

Brunetul zâmbise, roșcatul încercând apoi să îl lovească în piept, dar acesta îi prinse mâna ținând-o într-a lui, șoptindu-i din nou: 

- Ai vreo dorință? O să dau tot ce pot ca s-o îndeplinesc, promit. 

Chuuya zâmbise.

- Am o dorință, dar ești sigur că poți s-o faci? 

- Orice, dragă, spuse Dazai, apoi ambii zâmbiseră. Dar erau niște zâmbete îndurerate. 

Cu toată forța pe care o mai avea Chuuya, încă reușise să zâmbească, o lacrimă curgându-i în jos pe obraz. Ultimul său cuvânt era probabil prea greu de rostit. 

- Trăiește.