Epilog

311 28 20
                                    


- Uhm, Dazai-san, zise un băiat undeva la vârsta adolescenței cu părul alb către brunetul ce era amețit. Ochii lui căprui închiși străluceau din nou. Se pare că te simți mai bine acum. N-ai mai încercat să te sinucizi încă din acea noapte.

- Da, haha. Cum mai merge treaba, Atsushi? Întrebase el încercând să schimbe subiectul, lucru pe care celălalt băiat îl observase. 

- Dazai-san, încerci să schimbi subiectul, e atât de evident. Te rog spune-mi de ce te-ai oprit din a comite sinucideri, spuse băiatul cu o față extrem de curioasă. Dazai nu vroia să se contrazică cu el, așa că cedase. 

- Uff, bine. Am încetat cu asta de dragul persoanei pe care-o iubesc, se confesase Dazai. 

Atsushi doar stătea așa acolo, roșise, apoi se întoarse vrând să plece.

- Aceea persoană, trebuie să fie Chuuya-san, nu? Șoptise băiatul în timp ce plecase.

- Yo, te-am auzit! Spuse Dazai zâmbind, apoi își îndreptase privirea spre cer. 

În acea noapte, cea mai rea și totuși cea mai bună noapte din viața lui, își lipise buzele peste ale roșcatului. Doar pentru un moment, se simțise ca și cum ar muri, dar și în viață pentru prima dată. 

- Tu ești cel care m-a ucis, Chuuya. 

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Și am terminat și cu asta. Sper că va plăcut, iar dacă mai aveți vreo recomandare de carte în engleză care vă place, pot încerca să o traduc dacă vreți! ^.^

Din nou, toate meritele pentru idee i se cuvin lui @chuunyakahara . :3 

SeNa încheie aici. 

Live [Bungou Stray Dogs Soukoku - ROMANIAN]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum