Normal life?Impossible//IN CURS DE EDITARE//

Epilog

      -Crezi ca e bine ceea ce ai făcut?
      -Asta va fi un nou început Kai .

    Blondul îmi ia ușor mana in a sa si o sărută tandru .Imi las capul pe umărul sau zâmbind ușor .

     -Cum reușește un om sa fie așa de bun,deși nu merit ?
     -Tu meriti totul ,draga mea Lie.
  
   Închid ochii măcinată inca de gânduri .Aștept renașterea mea ,aștept ca trecutul sa fie șters si ca durerea sa se risipească ,sa fie ascunsa in intunericul oceanului .
   Acel oraș ,fosta mea casă ,lacrimile si clipele frumoase ma răscolesc nepăsătoare.

   -O să-mi fie atât de dor de tot .
   -Într-o zi vei revedea totul ,promit .

    Privesc spre norii albi ce stau nepăsători dedesubtul avionului .Totul e atât de liniștit ,iar eu ma simt străină de liniște .

   -Liam mă va urî,ne va urî pe amândoi .
   -Te iubește ,va știi ca așa ai considerat ca o sa fii bine .
   

    Imi închid ochii obosită.
   Un chip atât de bine cunoscut imi revine in minte la nesfârșit .Doresc să-l sfâșii ,sa il închid in cele mai bolnave părți ale minții mele afectate .
    Va dispărea ,de acum suntem străini unul de altul .

   -Tot răul spre bine Lie .