Soft // jjk ff

Capitolul 6

"Numele meu este Yoo Ah-Ra.
Am 26 de ani
Sunt medic hematolog in spitalul dl Jeon
Pana sa implinesc 20 de ani,viata mea a fost pustie.
Tot ce am facut a fost sa ma axez pe studiu. Pana atunci,niciun baiat nu mi-a atras atentia. Toti imi pareau asemanatori si nesentimentali,de aceea am decis sa nu imi dau intalniri.
Cand dl Jeon a vizitat universitatea in care studiam,si m-a ales pe mine pentru a face practica in spitalul sãu pana voi putea primi titlul de medic,am simtit o prezenta divina in viata mea.
Am simtit cum vor aparea schimbarile si cum am reusit sa imi ating scopurile.
Intalnindu-te pe tine,a fost cel mai puternic bonus.
Desi eram mai mica ca tine cu 4 ani,nu ai ezitat si te-ai indragostit de mine. Stiu sigur ca ai facut asta.
Gesturile tale erau remarcabile. Felul in care imi vorbeai,sclipirea din ochi pe care o aveai atunci cand ma vedeai,incercarile de a fi tot timpul aproape de mine. Toate acestea erau semnele pe care mi le-ai transmis.
Imi amintesc si acum cum stateai noaptea tarziu si ma ajutai sa invat pentru sesiuni,desi erai total paralel cu biologia. Insa,o faceai din dragoste,facandu-ma si pe mine sa ma indragostesc din ce in ce mai mult de tine..."

Acest monolog mi se tot repeta in gand.
E ciudat ca pana acum vocea mea interioara nu a iesit la suprafata. Nu am apucat sa iti spun pana acum aceste cuvinte si nici nu cred ca voi mai avea ocazia
Vazandu-te impartind umbrela cu o alta fata,mi-a sfasiat inima.
Imi doresc ca aceasta saptamana in care mi-am luat liber de la munca sa nu se mai termine vreodata.
Nu stiu ce voi face atunci cand te voi intalni
Nici macar nu te pot privi in ochi
Sunt atat de demna de mila,pentru ca sufer atat de mult dupa un baiat.
Gandul asta ma face sa rad.
Nu mi-as fi imaginat vreodata ca o relatie poate avea un asemenea impact asupra mea
Cu toate astea,nu regret ca te-am intalnit
Ai fost una...nu gresesc,ai fost cea mai importanta persoana pentru mine.

In ciuda tristetii din sufletul meu,decid sa fac o scurta plimbare prin parc
Atmosfera din apartamentul meu este mult prea agasanta,ceea ce ma determina si pe mine sa eman nori de ploaie pe oriunde ma duc.
Dupa ce ma schimb si ma aranjez putin,imi iau paltonul albastru inchis si esarfa neagra si parasesc cladirea in care se afla apartamentul meu.
Afara nu mai ploua,insa umiditatea este inca prezenta,iar cerul este tot la fel de innorat.
Pornesc incet spre parc,incercand sa imi eliberez mintea de toate acele lucruri negative
Acum ca am iesit sa iau aer ma simt putin mai bine. Imi pare rau ca mama nu e aici sa ii povestesc tot ce am patit. Diferenta de ore si miile de kilometri ce se afla intre noi sunt o adevarata povara. Nu o pot suna oricand deoarece este ocupata cu munca,iar ei ii este frica sa nu ma deranjeze din activitati deoarece sunt medic. Desi nu prea avem timp sa vorbim,suntem foarte apropiate. Avem o relatie puternica,comportandu-ne ca doua surori. Doar amintindu-mi de ea ma face sa zambesc si sa uit de griji.

Continui sa ma plimb linsitita,pana cand aud pe cineva care imi striga numele.

Ma intorc si raman destul de surpinsa de zarirea acestei persoane.