𝒮𝑒𝒸💍𝓃𝒹 𝒸𝒽𝒶𝓃𝒸𝑒 ®

6. Jimin's abs

*Sunny povesteste*

Este sambata. Asteptam de mult ziua in care sa nu ma mai trezesc la ora sase dimineata si sa stau inghesuita prin autobuze, impinsa de fiecare data si la un pas de fall down la orice frana.

Ma trezesc la ora zece si primul lucru pe care il fac este sa ma uit pe balcon. Se pare ca nu se vedea si nici nu se auzea nimic din partea baietilor.

In curte Cici latra la mine invartindu-se cu lesa in gura. Am cam uitat de ea zilele astea, asa ca dupa ce mananc cerealele mele preferate si dupa ce imi schimb hainele, imi aleg o pereche de adidasi si ma incalt pe balansoar. Cici nu mai avea rabdare, iar cand i-am luat lesa in mana era ca si cum ea m-ar fi dus pe mine la plimbare, nu eu pe ea.

Dam trei ture de parc si chiar cand voia sa o facem si pe a patra, am fortat-o putin sa iesim si sa mergem putin la alergat pe strazile cartierului.

Aveam pantaloni scurti, parul prins in coada, sapca si un tricou pe care scria Monbebe -asa se numesc fanii trupei Monsta x.

Alergam amandoua pe strada paralela cu a noastra, cand deodata ma impiedic de o piatra, si cad pe jos. Inceputul strazii era pietruita asa ca in urma impactului am simtit cum ma ustura ambii genunchi, insa totodata am scapat lesa din mana si telefonul pe jos. Se pare ca Cici alearga in continuare fara sa se uite in spate.

Ma ridic cu greu, imi iau telefonul si il pun in buzunarul de la spate si incerc sa tin pasul cu ea, dar in zadar. O strig cat ma tin plamanii, dar ea alearga in continuare. Cand intr-un final se opreste si se uita in spate, ma linistesc si ma aplec tragandu-mi putin sufletul, stand apoi pe vine. Dar, dintr-o data o ia iar la fuga, fix cand distanta dintre noi era mai mica de cinci metrii.

Ma ridic din nou si incep sa alerg. Se pare ca Cici a intrat pe prima poarta pe care a vazut-o larg deschisa.

De ce trebuie sa fie fix locul unde locuieste Jimin?! Usa era si ea deschisa. In locul lor, nu as avea atat de multa incredere in securitatea orasului.

Cainele se duce fulger in casa, iar eu fara sa ma mai gandesc o clipa, intru dupa ea.

Cand intru in casa, palat mai bine spus, ei bine, credeam ca m-am pierdut. Pe jos era numai marmura si puteai sa o iei ori la etaj, pe niste scari foarte mari unde pe pereti erau puse numai tablouri facute de un fotograf profesionist, ori la stanga sau la dreapta.

Cred ca intr-un tablou era Jimin. Se pare ca au dat o gramada de bani intrucat tabloul il arata mai frumos ca in realitate de zece ori. Cred ca in acel moment voiam sa plec mai mult cu tabloul acasa, decat cu cainele. Deodata un latrat ma trezeste la realitate.

-Oh, da. Cici, unde esti?

Ma grabesc pe scari, tinându-ma de balustrada facuta din fier forjat, si cred ca m-am impiedicat din nou, deoarece admiram tablourile din dreapta mea. Fara sa ma uit in jos ma ridic si urc din nou.

-Inainte ca cineva sa ma vada trebuie sa o gasesc si sa plec repede.

Ajung la etaj. Cred ca aceasta casa nu se vedea la fel de mare si de la balconul meu, insa stiind ca nu aveam ce cauta acolo, ma uit repede dupa Cici si cum nu o vad cobor repede scarile. Puteam merge si undeva mai jos de parter si cum se pare ca am auzit ceva de acolo ma duc repede sa imi verific norocul.

Se pare ca arata ca un loc de recreatie pentru niste baieti de zece ani. Intr-o parte erau tot felul de jocuri si de simulatoare cu masini, in alta parte era un mini bar si un tonomat cu dulciuri, iar altul era numai cu Sprite, Coca-cola, bere dietetica si Strongbow de coacaze negre.

Dintr-o parte se auzea o melodie la volum maxim si nu stiu de ce, dar mi se parea foarte cunoscuta de parca as mai fi ascultat-o inainte. Pana sa realizez ce melodie era, a urmat alta, la care nu am mai rezistat si mi-am scos telefonul din buzunar sa folosesc Shazam.