𝒮𝑒𝒸💍𝓃𝒹 𝒸𝒽𝒶𝓃𝒸𝑒 ®

32. "Glumita" lui Jimin

*peste o saptamana*

-Nu-mi vine sa cred ca iar trebuie sa te duc pana la aeroport. Nu inteleg, cati bani iti da maica-ta? Ma intreaba tata cat se poate de serios.

-Nu suficienti sa merg in Coreea de una singura, ii zic in timp ce ii intind mana, avand fata de catelus, dar primesc doar atingerea palmei lui in schimb ceea ce ma face sa ma stramb.

Le-am explicat totul, dar tot nu cred ca au inteles cine stie ce, insa au fost de acord cand au auzit ca probabil ma voi linisti si va fi ultima data cand voi avea o legatura cu cei sapte baieti nebuni.

Ann isi lua si ea la revedere de la parintii ei si mergem amandoua spre poarta 32.
Plictisitor. Imi scot actele si o astept pe Ann sa vina de la Subway.
Ma uit pe twitter si vad ca nemernicul a pus o poza in care spune:

"Azi se vor intampla numai lucruri bune".

Bineinteles, Jennie a facut un efort imens si a venit pentru prima data cu avionul la clasa business. De ce suna ciudat ce am zis?!
Datorita tatalui ei care are afaceri peste tot, majoritatea zborurilor le are cu un avion vip.
Insa nu se reflecta si in comportamentul ei. Ea si cu Eve sunt singurele fete care nu se lauda cu ce au. (Ma refer la situatia materiala, caci la note sau la anumite  *forme* le evidentiaza mereu, dar acolo chiar ca au cu ce sa se laude)
Norocul meu si a lui Ann, a fost ca BigHit ne-au platit biletele ceea ce era si normal.

Dupa 11 ore de zburat cu avionul, pasesc pentru prima data pe taram corean.

-Doamne! Exclam dandu-mi ochelarii de soare jos, va fi cea mai super vacanta! Spun in timp ce ma uit si incerc sa analizez pe toata lumea.

-Nu e cine stie ce, am vazut locuri mai frumoase, adauga Jennie.

-Suntem abia la aeroport, afirma Ann sarcastica, ridicandu-si mainile in sus.

-Doamne, ma simt ca acasa. Ca la a doua mea casa. Vreau sa mananc toate felurile de mancare si sa vizitez cele mai faimoase locuri, spun muscandu-mi buza de jos.

-Pai, sa inceapa distractia! Afirma Jennie punandu-si ochelarii de soare.

Toate trei mergem in linie si ne simtim ca in filmele de actiune. Trei fete care exploreaza lucruri si locuri noi.

-Stati !spun si imi intind mainile pentru a le opri. Stim macar unde mergem? Adica mie mi se pare ca ne invartim de ceva timp in cerc.

-Nu voiam sa stric momentul, adauga Ann.

-Pai multumim Sunny, adauga Jennie sarcastica.

-Nu am facut decat sa spun adevarul, zic razand.

-Sunny, uita-te acolo, imi atrage Ann atentia.

Era un om imbracat in costum negru pe care avea o placuta in care scria ceva in Coreana. Se holba la noi asa ca ne-am apropiat. El trebuia sa fie cel care ne asteapta. Ma apropii si ma uit cu atentie la ce scria pe panou.
Mr. LeeGoong Do.

Oh, ma intorc jenata de situatie. Nu am calcat cu dreptul.

Inaginati-va rusinea pe care am suportat-o. Merg cu ochii in pamant.

-Nu spuneti nimic! Le zic in timp ce trec prin mijloc, ridicandu-mi mana, dar in zadar, ca radeau cu lacrimi.

-Sunny, mai aveai putin si te dadeai drept cine scria pe panou! Rade Jennie.

-Hm.. Nu cred! Spun cu o voce pitigaiata si ridicandu-ma pe varfuri! Maresc ochii si incep sa alerg catre el, sarind in carca lui.

-Yaaah! Tip la el! Ce cauti aici? Spun fericita si il imbratisez!