International •LS•

8•°

Din perspectiva autorului

Inima lui Louis a ratat o bataie atunci cand a citit mesajul, iar cea a lui Harry statea ca un ghem, in asteptarea raspunsului baiatului mai mic. Stia, intr-un fel, ca va fi respins, probabil intr-un mod dur si direct, insa spera. Spera ca Louis va fi fericit ca Harry Styles este cel ce s-a dat drept Edward atata timp, i-a fost alaturi, dar fara sa isi dezvaluie identitatea. In schimb Louis era doar uimit, nu stia cum sa reactioneze, iar maxilarul lui deja il durea la cat a stat deschis din cauza socului creat.

Nu dureaza mult pana cand satenul cu ochii ca doua oceane incepe sa tasteze pe micul ecran.

Louis: Foarte amuzant, Ed.

Incearca el sa descopere daca asta a fost doar o gluma, iar Edward inca este un necunoscut, dupa cum Louis spera sa fie. Harry ofteaza zgomotos si isi musca buza, raspunzand.

Harry: Nu a fost o gluma, Louis. Sunt Harry Styles, m-am dat drept Edward in tot acest timp, este al doilea meu nume, sa stii. Am vrut sa vorbesc cu tine fara ca tu sa stii de fapt cine sunt, ca sa descoperi cum sunt, departe de aparente, sa nu ma mai vezi doar un infumurat bogat. Imi pare rau ca ti-am pierdut timpul.

Cretul nu ar vrea sa o termine, de fapt chiar ii placea sa vorbeasca cu Louis, il considera amuzant, atractiv, de treaba, un ascultator si un sfatuitor chiar bun. 

Louis: Am avut incredere in tine! Tot ce ai facut sa iti bati joc de mine, probabil radeai de mine mai mereu, mai mult ca sigur faceai asta cu un prieten. Spune-mi, Harry, a fost amuzant sa ma iei peste picior? Iti spun ca pentru mine nu a fost deloc, credeam ca imi facusem si eu un prieten, insa numai prieten nu imi esti tu. Tu esti exact cum credeam ca esti, un egoist, care se gandeste numai la el si la binele sau, un clovn, asta esti! 

Louis isi arunca telefonul pe covor si se ridica in picioare, privind dezolat in toate partile. Nu stia cum sa reactioneze, se simtea rau, tradat, avea un nod imens in gat, iar inima lui batea ceva mai repede. Cretul ramasese cu gura deschisa din cauza mesajului primit, nu se astepta ca Louis sa fie atat de dur, insa stia ca o meritase pe deplin.

Harry nici nu mai incerca sa il impace, stia ca pana aici le-a fost mica prietenie, stia ca Louis nu o sa mai vrea sa auda de el, si de asemenea, nici nu va mai calca in restaurantul acela ceva timp. Ii era rusine, poate, dar stia ca procedase corect, nu avea cum sa se prezinte pur si simplu in fata lui si sa ii ceara sa ii fie prieten, nu mai aveau zece ani si nu se aflau in curtea scolii. Se lasase mai bine pe canapea si inghiti in sec, stia sigur ca ii va duce lipsa lui Louis, baiatul care intotdeauna era acolo cand adormea, si ii ura 'buna dimineata' atunci cand se trezea.

*Peste trei saptamani, restaurantul International*

Sunetul produs de tocurile lui Harry rasuna in camera, in timp ce Louis lasa o tava pe masa si revine la bar, uitandu-se spre usa. Face ochii mari si inghite in sec cand vede persoana ce ii sta in fata, se simtea exact ca prima data cand l-a vazut. Palmele au inceput sa ii transpire, inima sa ii bata mai tare, iar gura deja ii era uscata. Dupa trei saptamani il revazuse, si putea spune ca este fericit, ii fusese dor de el. I-a lipsit. I-a lipsit sa ii duca comenzile, sa ii auda remarcile perverse, sa il prinda cand se holba la el, i-au lipsit chiar si comentariile rautacioase atunci cand mancarea nu il satisfacea pe deplin, insa mereu se intorcea, pentru Louis. Asta pana acum trei saptamani. Harry se decisese ca nu mai vrea sa il vada, stia ca o sa se simta rau si jalnic atunci cand Louis nici macar nu il va privi in ochi, dar nu a rezistat prea mult, dovada fiind prezenta lui aici.

Se ridica de la masa cand termina de mancat, din pacate nu Louis a fost cel care l-a servit, insa contactul vizual a existat. Ajunge aproape de baiatul mult mai scund decat el si ii capteaza atentia, dregandu-si vocea.

- Hei. spune simplu si il priveste in ochi, fiind capturat de albastrul lor. Intotdeauna i-a gasit ochii interesanti si unici, stia ca ascund multe sentimente si stari, pe care ardea sa le afle.

- Buna. rosteste Louis usor si incearca sa nu arate cat de nelinistit este in prezenta sa.

- Cand ti se termina tura? ridica o spranceana curios, avea de gand sa clarifice tot, apoi Louis putea lua decizia finala. Acesta priveste catre ceasul de la mana sa apoi da raspunsul.

- Chiar acum. De ce? intreaba confuz.

- Putem vorbi undeva? Vreau sa imi cer scuze pentru tot, vreau sa iti spun totul, partea mea de poveste. aproape sopteste, iar satenul aproba, era chiar curios de ce va spune. 

Harry aproba fericit si il indruma spre masina lui scumpa, Louis evitand putin inaintea de a se urca, insa o face, intr-un final. Odata ajunsi coboara amandoi si merg spre intrare, pastrand o tacere mormantala, Harry nu stia cum sa inceapa, iar Louis nu stia cum sa faca ca asta sa se termine cat mai repede, simtea o presiune uriasa intre ei doi, si voia sa scape de ea numaidecat.

  ❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁ 

Imi pare rau ca nu am mai postat, dar am examenele in perioada aceasta si eu chiar incerc sa si postez, sa si repet. Sper sa va placa acest capitol, va veni unul si maine sau poimaine. Take care!