Love's Power

Capitolul 2

O alta zi de vineri. Incerc pe cat posibil sa zambesc si sa fiu vesela. Doar stii cum se spune, fericirea atrage dupa ea fericire. La scoala totul a fost ok, sa vedem cum e si la antrenament.

M-am imbracat cu tricoul ala usor si multicolor, cu blugii negri rupti si mi-am pus o pereche de tenisi roz. Mi-am luat ochelarii de soare si rucsacul si am plecat la sala.

Pe drum m-am intalnit cu cea mai buna prietena a mea, Corina. Cand am ajuns acolo, din vestiarul fetelor se auzeau numai plansete si bocete. Ne-am grabit inauntru si ce sa vezi? Gina si cateva prietene idioate de-ale ei plangeau de mama focului. Corina a intrebat:

-Gina, de ce plangi?!

-I-am marturisit lui Robert ca il plac. Si el a zis ca nu simte nimic special pentru mine. Si ca are prietena, spuse Gina plangand.

Ok. Chiar ma bucur sa o vad asa. Si asta dovedeste inca o data cat de obsedata este de un tip pe care il cunoaste doar de o saptamana. Adica eu am plans putin doar pentru ca eram socata si trista ca din prima nu am sanse, dar ea... Apropo, de ce oare am senzatia ca "pasiunea" mea, ca s-o numim asa, se va amplifica pe masura ce petrec mai mult timp cu el si il cunosc mai bine? Asta e doar o presimtire de-a mea, insa stiu sigur ca toate chestiile de genul asta pe care le simt se adeveresc. Si Corina are aceeasi insusire miraculoasa. Chiar ne gandeam sa ne facem clarvazatoare. Ciudat, nu?

Cand am intrat in sala, am realizat ca grupa de halterofili isi adusese halterele in sala noastra. In mod normal, chestia asta m-ar fi calcat pe nervi, dar si Robert repeta cu ei, asa ca chiar ma bucur.

In fine, am inceput antrenamentul. Proful ne-a facut o coregrafie si ne-a rugat sa o executam. Gina si-a facut aparitia si a inceput. Dublu salt, rotire, aterizare, doua tumbe inalte in fata, saritura cu rotire, aterizare in spagat.

-Perfect, Gina, perfect, a spus proful si a zambit.

Gina reusise sa atraga atentia halterofililor. Mdeah, patetic. Dar o sa ma asigur ca sunt mai apreciata decat ea. Uite...

Am pasit pe saltea sigura pe mine. Dublu salt, rotire, aterizare, doua tumbe inalte in fata, saritura cu rotire, aterizare in spagat.

Toata lumea din sala a inceput sa aplaude, iar eu am zambit natural. Spre deosebire de Gina. Care apropo, era neagra de invidie. Iar Robert zambea calduros si aplauda mai tare decat toti (Yayy ^.~)

Apoi, proful ne-a pus sa lucram la paralele. De data asta, m-am dus eu prima la aparat.

Balans, saritura, prindere, rotire, rotire, balans, saritura...

Ma aflam la jumatatea distantei pana la cealalta bara, cand Gina a strigat:

-Atentieee!!!!!!!

Eu m-am panicat iar creierul meu a refuzat sa functioneze timp de doua secunde bune. Timp in care eu m-am prabusit. Peste. Propriul. Meu. Picior. Durea ca naiba. Dar ce ma durea mai tare era ca Robert vazuse asta. Iar Gina jubila. Imediat a spus cu o voce falsa "Oh, imi pare rau, Coralia, cu siguranta nu am vrut sa patesti asta." Dar mai tarziu, a regretat totul. Pentru ca Robert a alergat inspre mine.

-Esti bine? a intrebat el.

-Inafara faptului ca probabil mi-am luxat piciorul, sunt intr-o forma de zile mari, ii raspund eu razand.

-Atunci lasa-ma sa te ajut, spune el si imi maseaza piciorul.

Gina nu mai putea de nervi, o auzeam scrasnind din dinti. Si m-am uitat la ea cu o figura angelica. Ceea ce a enervat-o si mai tare.

Mai tarziu, dupa antrenament, toata lumea ma intreba daca sunt bine si toate alea. Mai important e ca proful ne-a spus ca vom avea o competitie in curand si a rugat-o pe Gina sa ne comunice data competitiei cand o va afla. Urmau sa vina gimnaste din toata Romania si Bulgaria. Auzind asta, am decis sa fiu mult mai atenta la explicatiile profului sa incerc din rasputeri sa imi perfectionez tehnica. Sunt o groaza de chestii pe care trebuie sa le recapitulez, dar daca asta ar face-o pe Gina sa dea inapoi, sunt perfect de acord.

In vestiar, absolut toate fetele imi spuneau ca sunt foarte norocoasa ca Robert a venit sa ma ajute. Eu doar zambeam si nu spuneam nimic. Adica hei, nu vreau sa se afle ca il plac, doar nu imi doresc ca Robert sa ma creada vreo alta obsedata ca toate astea (adica Gina si prietenele ei Delia, Andreea si Natalia).

Dupa ce m-am schimbat, am vazut ca Robert ma asteptase pe hol si m-am dus langa el. apoi am plecat impreuna.

Pe drum, am schimbat numerele de telefon (el a vrut! ^.~), apoi cand ne-m despartit, ne-am imbratisat. Ceea ce iarasi a fost ideea lui. Pe urma, dupa ce mi-a dat drumul, mi-a spus:

"-Ne vedem saptamana viitoare, dar pana atunci ne mai auzim la telefon. Ai grija!", si si-a dat parul din ochi cu gestul ala dragut.

Dupa ce a plecat, m-am trantit dupa niste boscheti si am inceput sa plang. De fericire. Doamne, se pare ca tipul ma vrea aproape, si nu neaparat ca o iubita, dar ca o prietena buna. Ceea ce e de bine. Oricum, prietenia se poate transforma in dragoste!

                                                                                    :-) !!