2. Amintiri

11 1 1
                                    




Cunoaste cineva cliseul "small town girl- city boy"?

Elaine, in diminetile reci din vara anului in care s-au cunoscut, radea si isi arunca cositele lungi pe spate, afirmand ca ei, ei doi reprezinta acest cliseu mai mult decat oricine.

- Asa deci, tocmai m-ai declarat un cliseu, Elaine Dunphy? spunea el, amenintator, fermecat de irisii caprui, nescapandu-i din ochi nici pentru o secunda si se arunca asupra ei.
Oh, iubirea...
Elaine incepea sa hohoteasca in ras, sa rada tare, iar John o imobiliza repede, gadiland-o brutal, astfel incat peste cateva momente, se zguduiau si casa, si satul, si dealurile din temelii. Iar John o arunca in fan.

Elaine si John au fost crescuti in medii diferite. El locuia in centrul metropolei New York de la 3 ani de cand Margaret Dedrado, faimoasa actrita, cantareata de opera si creatoare de moda pentru liniile de haine Chanel s- a decis ca viata ei plictisitoare necesita un strop de sare si piper. Intr-o dimineata de noiembrie a facut o vizita pana la casa de copii St Moris si l-a adoptat pe John, care,spre fericirea ei si a lui, a reprezentat toata viata acel "pic" de care avea nevoie. Si sarea, si piperul mamei sale, care il obliga sa o strige "Madame". Numele din certificat era Weatherby Jeggings, dar primul lucru pe care l-a facut madame Dedrado a fost sa i-l schimbe, sub pretextul ca i-ar aduce o rusine nu numai ei, ci si copilului."Nume de taranoi" ingana ea, in sus si in jos. Astfel, in mai putin de un an, Weatherby Jeggings a devenit John Dedrado, norocosul fiu adoptat al celei mai cunoscute vedete din acele timpuri.

Vechiul lui nume nu era o rusine, dimpotriva, o dovada ca a fost cineva inainte sa vina la New York. Elaine știa lucrul asta.

Cand se supara pe ea, si se supara destul de des ( "Madame spune ca am origini iralndeze, e complet normal sa fiu aprig la manie", ii explica el mereu), ea ii mangaia parul incet, incet, incercand sa-i sopteasca la ureche vorbe dulci.

John nu se clintea, ramanea tacut si privea intotdeauna un punct fix in podea, prefacandu-se inaccesibil.

- Uita-te la mine, suradea ea si ii intorcea intotdeauna capul.

In ciuda eforturilor lui de a se impotrivi, ceda intr-un final, iar atunci era momentul in care Elaine castiga.

- Weathy al meu...al meu.. il alinta, mangaiandu-i cu blandete obrazul.

Din ochii albastri, adineauri incruntati, curgea o lacrima si el se cuibarea ca un copil la pieptul ei, sarutandu-o.
*

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 09, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Marea Neagra din ochii tai verzi Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum