Moon

Prolog

O mică veveriță îți aranja culcușul în vizuina sa în lumina lunii.. Vântul adie încet, aducând cu ea o briză răcoroasă prevestind venirea toamnei.. Pământul tremură pe neașteptate făcând ca micile rozătoare de pe sol să se adăpostească și bufnițele să-și ia zborul de pe crengile aflate mai spre sol. Un pui mic de lup sării speriat dintr-un tufiș galopând rapid și respirând sacadat pe o cărare din apropiere.. Fugea.. Într-o fracțiune de secundă trupul ia fost imobilizat la pământ de un alt lup matur, acesta având două cicatrici vizibile la ambii ochii. El râse încetișor și luă puiul de ceafă cu colții. Se îndreptă spre o mică peșteră, lângă un izvor care curgea scoțând sunete climpocite.. Singurul lucru care se auzea strident de tare era schelălăitul ascuțit al micului lupușor atârnând aproape acoperit de sânge în botul lupului solid.

— Era să scape, nu? - spuse un lup alb

— Era.. Lupul masiv lăsa puiul jos pe sol care era aproape fără vlagă.

— De ce l-ai omorât Darcus?

— Nu-i mort, Criopse! Și pentru tine sunt Alpha!

— Dar nici că mai are mult.. Alpha!

— Oricum.. Mai este unul..

— Dacă moare și ăla?

— Nu are cum.. Este mai mare decât toți, sigur rezistă..

— Și cu ăștia ce facem Alpha? -spune un alt lup și arată spre doi lupi adulți zăcând într-o baltă de sânge și lângă ei trei pui așezați unul peste altul fără suflare.

— Să-i mănânce ciorile ochii.. -răspunse Darcus

— Unde-i puiul mai mare?

— Pe aici pe undeva..

— Să mă duc să-l caut, Alpha?

— Nu cred că-i nevoie! E chiar aici! -spuse și zâmbise sadic întorcându-se spre tufișul din spatele lui.

Lupul aproape de același înălțime ca Darcus și care era ascuns, schelălăi speriat și făcu' pași repezi în spate.

— Prinde-l Xaron! -spuse Darcus furios

— Imediat!

Urlete și mârâituri se auzi în spatele micii lupoaice care alerga înspăimântată, erau trei, patru lupi care o alergau deloc obosiți.
Micul petic de blană albă alergă cât putu' el de repede pe pământul pietros, sărind peste un buștean căzut și urmând micul râu spre un loc mai ferit. Mârâiturile și boncăniturile masive de labe din spatele ei se auzi din ce în ce mai aproape iar bătăile inimii ei micuțe accelera instant când simți răsuflarea caldă a lui Darcus fix la vârful cozi. Un râs superior se auzi din partea lupului adult.

— Nu mai ai scăpare, potaie ce ești!

Lacrimi amare își făcură apariția pe boticul ei alb și voce ei pițigăiată din cauza plânsului răsună:

— Lasă-mă Darcus! Lasă-mă-n pace! În timp ce spuse toate astea se opri și îl lovi cât putu' ea de tare cu labele din spate peste bot.

Un scâncet înfundat din partea marelui Alpha își făcu' apariția imediat.

— Ai să plătești, potaie!

— Ajutor! -strigă ea când a văzut că Darcus mări pasul ca s-o poată prindă de picior.

În timp ce alerga mica lupoaică alunecă pe pietriș, rostogolindu-se într-o parte, murdărindu-și blana albă și căzu' într-o mică prăpastie, căderea îi fusese oprită de o stâncă care era lipită de pământ, mai era mult până jos risca să moară dacă sărea așa că privii în sus. Capete de lupi care priviră toată această scenă se retrăgeau încetișor. Lupoaica răsufla ușurata crezând că totul s-a sfârșit, însă se înșelase.. Lupi cu trupurile în aer își făcură apariția. Săriră! Toți! Lupoaica îngrozita se retrăgea înspăimântată, piciorul drept din spate făcuse contact cu aerul de sub stâncă, pământul îi fuge de sub picioare și pieptul ei se ciocnise groaznic de dureros de marginea stânci, aceasta încercă cu greutate să se cațere înapoi, labele din spate lovind nimicul de sub ea. Darcus își făcuse apariția pe stâncă în fața lupoaicei.