Moon

Prolog (3) ~ final

Era apusul, aerul din jur era răcoros și umed semne că urma să vină o ploaie bună. Vântul bătea destul de furios, începea toamna, iar asta nu era un lucru bun, reprezenta împuținarea hranei iar haita va flămânzii din nou, în această perioadă a anului abia dacă se mai găsește vreo veveriță care să fi rămas în urmă cu proviziile. Căci, momentan, cam atâta lucru se găsea de mâncare. Rozătoare.

La poalele unui deal, în apropierea pădurii întunecoase, un grup de trei lupi se sfătuiră.

— De ce ne-ai adunat aici Darcus? - un lup alb i se adresă lupului care era însuși Beta-ul haitei, fiul lui Wise Alpha-ul.

Lupul auzindu-și numele în loc de rangul superior pe care-l deținea, mârâi la el sub formă de lătrătură, un hămăit caracteristic lui, o avertizare de confruntare.

— Spune-mi Beta, potaie!

Acesta tresării uimit la apelativul folosit de prietenul lui.

— Nu e ca și cum nu ai fi și tu același lucru. -îi replică tăios lupul alb, jignit de cererea Beta-ului.

A rămas uimit, o scânteie îi fulgeră ochii lui Beta. Ardea de furie, iar pupila ținea post de cărbune, se simțea așa de cald, însăși focul aprins de lupul inferior încinse atmosfera. Lupii erau încordați, scânteia confruntării sării în aer și cei doi se mârâi cu ură amenințător, într-un mod răgușit, sunet pur vibrant din gâtlej. Când Beta-ul își descleștă maxilarul încă rânjindu-și dinții și păstrându-și vibrația apăsată cu mici pauze de inhalare iar apoi continuând sunetul gros, lupul alb sării să-l muște iar Beta-ul se dădu-se în spate, ferindu-se. Împietriră amândoi folosind același mârâit amenințător unul pe celălalt.

De ce nu-l atacă? De ce ezită Darcus?

— Ce te uiți așa la mine Darcus? E adevărat! Ești o potaie, sunt martor la confirmarea tatălui tău! -un zâmbet batjocoritor îi apăru pe bot și făcu' câteva secunde pauză de la mârâit ca să râdă de el intenționat provocându-l tot mai mult

Era un joc sinucigaș ce făcea Criopse. Încerca să-l tot ademenească la fapta urâtă cei trecea prin cap. Asasinarea capului de haită era într-adevăr o muncă murdară, însă trebuia să facă ceva în legătură cu respectul și onoarea, cu astea trebuie să jonglezi cu grijă și pricepere. Dar dacă-l ai prieten pe fiul celui pe care vrei să-l ucizi, jocul devine dificil, Darcus poate să-l omoare acum, să fie eroul haitei și martorul cheie era chiar lupul-vraci, cuvântul lui era întotdeauna adevăr! Chiar Criopse venise cu ideea asta, dar și tactica asta era una grea. Dacă nu-l avea pe Darcus la gheară, avea să moară în cele mai insuportabile chinuri. Darcus e conștient de asta, dar nu se folosește momentan, oare... Pentru că vrea și el același lucru?

— Tatăl tău își bate joc de tine! Îți spun eu, planul meu e cel mai bun! -continuă Criopse

Diasmo nu intervenea. De ce? E lupul-vraci, el ar trebuii să-l ocrotească pe Alpha! E semn de trădare? Lupii din haita Shadow încep să se îndoiască de priceperea șefului de haită? Se revoltă asupra lui, sau e doar planul celor doi lupi ucigași?

— Taci! Știu eu ce trebui să fac! -se răstii Beta cu colții dezveliți spre el

Criopse se retrase, nu mai mârâia, nu avea chef de harță, plus că... Dacă reprezenta un pericol pentru el, era posibil să-l elimine, nu trebuia să riște prea mult.

— Ei bine... Dacă ai o idee, acum e timpul potrivit să ni te făgăduiești.

Un zâmbet cu aură malefică îi păru' pe botul lui Beta. Avea un plan... Dar... Va reușii să-l pună în practică fără să fie prins? Calea pe care alege e primejdioasă, iar el e mult prea tânăr, poate că și ăsta e un avantaj pentru el, în ochii lui Alpha, Darcus e încă un pui, dar ce pui să aibă gânduri ca astea? Wise e de-a dreptul foarte naiv!