O lume a lupilor în care trăiești numai după regulile sălbăticiei, unde numai cei mai puternici supraviețuiesc, asta a realizat Luna un pui de lup ai cărei părinți au fost uciși de Darcus, un lup cu sânge rece, doritor numai de moarte. Și-a ucis Alp...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul unu― Va deveni doar una dintre slăbiciuni
Cântecul de la media n-are nicio treabă cu capitolul, doar îmi place. L-a un moment dat îl voi schimba dacă nu vă e pe plac.
Iar poza e pentru că nu mulți se uită la media.
Undeva, în mijlocul pădurii acum sărăcăcioase, din apropierea ținutului celor Fără - Blană, o lupoaică albă savura dintr-un iepure grăsun. Era singură, și deși mirosul amărui care inunda aerul era deranjant pentru ceilalți lupi, cu timpul, de-a lungul multor ani de sălășluit în acea zonă, se obișnuise. Sfâșia blana albă și pufoasă de pe pielea animalului mort, scuipând deranjată când i se lipea de cerul guri. Era o muncă frustrantă să tot smulgi blană, dar carnea fragedă îmbibată în sângele cald, la temperatura constantă a corpului micii viețuitoare, era o recompensă pe măsura așteptărilor ei, așa că nu se plângea.
După ce ospățul luă sfârșit, se linse pe bot, dar nu fuse destul pentru a șterge urmele de sânge din jurul botului, totuși nesătulă și încă flămândă, își trece constant limba lungă peste buzele pătate de sânge, numai pentru a resimții aroma prăzii.
Iepurele ăla era bun, dar carnea puțin cam tare. Blana lui avea miros de rumeguș, nu de aerul pădurii după ploaie, era un iepure scăpat de la oameni. Lupoaica nu avea ce să facă, trebuia să se mulțumească cu orice.
Se ridică și porni pe o cărare făcută de oameni, foșnind frunzele de culori reci strivite sub labele ei. Era toamna. O perioadă grea, e perioada de așteptare a frigului năprasnic, perioada de așteptare a Mamei Ierni, care vine pe zi ce trece tot mai aproape, ca să-și învelească pământul în pătura alb imaculată, frumoasă și moale la început, dar apoi crudă și înțepătoare la atingere cu trecerea timpului, după ce va fi învelit, o tăcere înfiorătoare va acapara pădurea, și parcă timpul va sta în loc, iar pământul va dormi sub pătura protectoare.
În pădurea Heartless Soul, pământul era împărțit pe teritorii mici, însă doar două erau cele dominante, haita Light și haita Shadows, una avea teritoriul spre răsărit, iar cealaltă spre apus. Se știau de ei în toată pădurea, iar haitele ce erau așezate pe teritoriul lor puteau să rămână doar dacă le erau loiali și aliați în lupte. Haita Lunei aparținea haitei dominante Shadows, iar ea se afla acum pe teritoriul haitei Light. Ea se teme că dacă aceștia vor afla, o vor expedia direct către haita opusă. Momentan o să stea ascunsă în custodia lui Dark Night. Aparent, haita Light știe de prezența lui Dark pe teritoriul lor, Asis, Alpha-ul haitei Light nu vrea să-l exileze, consideră că e o piesă importantă pentru siguranța lor față de oameni. El îi păzește de vânători, și lupi inamici, sau de câinii oamenilor. Și în același timp, dacă se lasă cu război între cele două haite, el ar fi un avantaj bun deoarece e foarte puternic. Să aibă haita Shadows un lup ca el ar fi ceva problematic care ar creea foarte multe pagube.
