Povestea Noastra

Cap. 1

Annyong!!! Scriu aceasta carte pentru TheExoArmy. Stiu ca nu gasesti fanfiction cu Taeyong in romana asa ca m-am gandit sa scriu aceasta poveste ca un fel de cadou.. daca l-ai putea numi asa. M-a ajutat si pentru ca nu aveam un personaj pe care sa il folosesc. Gamsaa♡.
______________________________________

Liceul e locul in care iti gasesti prima iubire asa-i? Locul in care te indragosteti pentru prima data. Lucru valabil si in cazul meu insa la inceput nu as fi crezut ca el va fi acea persoana.
O sa va spun povestea mea si a lui Taeyong si modul cum am ajuns sa fim noi impreuna.
            *********************

Firar! Firar! Firar! Am intarziat! Nu-mi vine sa cred ca n-am auzit alarma. Mi-am imbracat uniforma cu viteza luminii si am plecat spre scoala. Fug cat de repede pot pe strazi rugandu-ma sa ajung la timp. In graba scot telefonul din buzunar sa verific cat e ceasul - 07:57 - inca 3 minute pana suna si liceul e la 200 de metri de aici. Maresc pasul dupa ce trec de colt si intru pe poarta exact inainte sa fie inchisa. Profesoara intrase deja in clasa cand am ajuns eu. Ahh..

- Imi cer scuze pentru intarziere, spun incet facand o plecaciune.

Toti se uita la mine. Ma asez pe banca libera de la geam incercand sa-mi calmez pulsul si respiratia ignorandu-le privirile.

- Acum ca suntem toti putem incepe sa discutam despre notele voastre. Veti lucra la un cantec pe care il veti prezenta la sfarsit de semestru si care va reprezenta 75% din medie. Voi anunta perechile asa ca fiti atenti va rog.

Pana acum am auzit numele a cel putin jumatate din colegi. Sper doar ca partenerul meu sa fie cineva cu care sa pot lucra si sa nu ma lase sa fac totul singura.

- Kwon Jisol si Lee Taeyong.

Stai, ce? A zis cumva Lee.. Lee Taeyong? De ce cu el? Univesul nu tine cu mine niciodata; voi muri, daca nu acum atunci peste cateva minute. Nu vreau sa fiu cu el din mai multe motive: e popular, se crede centrul universului, e putin inganfat. Cel putin asta e impresia pe care mi-a facut-o intr-un an si o luna de cand sunt in scoala asta. N-am vorbit cu el niciodata si nu pot sa garantez doar ca asa pare. Imi intorc privirea spre dreapta din curiozitate pentru a-i vedea reactia. Expresia fetei nu i s-a schimbat deloc. Pare indiferent insa prietenii lui sunt agitati si vorbesc intruna in jurul sau. Imi dau seama ca nu le convine cum au iesit lucrurile.

In sfarsit s-au terminat orele si pot pleca acasa dar mai intai trec pe la dulap sa-mi las cartile. Deschid usita de metal si o hartie roz cade pe podea. Ce o fi oare? O ridic si o despaturesc. "Sunt cu ochii pe tine asa ca ai grija ce faci. El e al meu." Eeek ... Lisa. Ce mai vrea si fata asta de la viata mea? Numai chef de ea si de inimioara ei nu aveam eu chef acum. Am mototolit biletelul si l-am aruncat in primul cos pe care l-am vazut in drum spre iesire. Lisa e "printesa perfecta" a scolii, considera ca totul ii apartine si asta pentru ca parintii ei sunt foarte bogati si are tot ce isi doreste. Acum cred ca vorbea de Taeyong. Fie cum vrea ea, sincer, nu-mi pasa si nu am de ce.

In drum spre casa ascult muzica gandindu-ma la o idee pentru un cantec. As putea folosi ceva ce am scris pana acum dar nu pot decide singura, trebuie sa ma consult cu el.

- Hey, cum a fost azi? ma intreaba mama din bucatarie.

- Oribil, raspund urcand scarile spre camera mea.

Ma trantesc in pat ingropandu-mi fata in perna. Mi-e somn. As putea adormi acum. Un latrat ma face sa tresar.

- Ahh.. Yato, serios?

Latratul se aude iar dupa care sare pe pat si incepe sa ma loveasca pe spate cu labutele maraind.

- Bine, bine.. mergem.

Iau lesa si plec spre parc.