Povestea Noastra

Cap. 36

Taeyong's pov

Ok.. trebuie doar sa bat la usa si sa intru. Nu-i mare scofala. Adica, nu e ca si cum va veni sfarsitul lumii daca o fac sau ceva.. doar ca nu-mi pot convinge mainile si picioarele sa se miste.

- Oh.. hey..

Inainte sa reusesc sa ma trec peste micul blocaj pe care il aveam, Jisol a iesit din biroul ei avand un teanc de dosare in maini. S-a oprit chiar in fata mea, ceea ce m-a facut sa imi dau seama ca ar trebui sa las mana jos deoarece era cat pe ce sa se loveasca de ea. Am mormait un "scuze" incercand sa stabilesc contact vizual cu ea, dar ochii mei erau indreptati spre podea.

- Um.. poti intra. Ma intorc in cateva minute, imi spune si pleaca.

- Ai nevoie de... ajutor...?

Trebuia sa o fi intrebat inainte sa se fi indepartat atat de mult - nu m-a auzit - si nu credeam ca ar fi fost o idee excelenta sa alerg dupa ea si sa ii iau dosarele din mana asa ca am intrat inauntru.

M-am asezat pe canapea lasandu-mi capul pe spate; ma holbam la tavanul alb asteptand ca Jisol sa se intoarca. Spre deosebire de agitatia de care am parte in mod normal, aici era liniste - asta m-a facut sa ma relaxez. Nu mai aveam emotii, de fapt nu ma gandeam la absolut nimic in acel moment, mintea mea era complet goala.

Am un sentiment bun legat de intrevederea asta.

In cateva minute, Jisol s-a intors asa cum spusese, iar dupa ce a luat un dosar de pe birou s-a asezat pe fotoliul  din fata mea.

Jisol's pov

- Ai venit destul de devreme. Trebuia sa fii aici in jur de ora 2 dar e abia trecut de 12. S-a intamplat ceva?

- Ah... nu, cred ca am inteles gresit dar pot veni mai tarziu daca vrei, imi raspunde trecandu-si mana prin par.

- E ok, nu-ti face griji.

Programul meu s-a eliberat in ultima perioada deoarece am terminat absolut tot ce aveam de verificat din ultimii ani. Acum ma ocup doar de problemele si evenimentele actuale si de artistii carora nu am reusit sa le vorbesc inca asa ca am un program destul de flexibil.

Cand vorbeam despre "a rezolva lucrurile pas cu pas" ma refeream mai  mult la situatia dintre mine si el. M-am gandit bine si mai intai vreau sa clarific tot din punct de vedere profesional.. cat despre trecutul nostru.. cred ca e mai bine sa o lasam pe alta data. Nu vreau sa amestec lucrurile sau sa le grabesc in vreun fel.

Mi-a fos dor de el.. mult, iar faptul ca il vad personal e cu totul diferit fata de ecranul prin intermediul caruia il priveam pana acum. Chiar daca eram la mii de kilometri distanta inca ma interesam cu privire la ce face si cum se simte mai ales imediat dupa ce am rupt orice legatura cu el. Stiu prin ce a trecut pentru ca si eu am fost la fel si... chiar m-am bucurat cand aflasem ca a trecut peste.

Uneori trebuie sa te sacrifici pe tine pentru binele persoanei pe care o iubesti. Acum Taeyong are tot ce si-a dorit iar eu nu pot fi decat fericita pentru el in ciuda faptului ca mi-a fost greu sa-i dau drumul.
_________

- Cred ca asta a fost tot.. spun recapituland in minte tot ce am discutat. Ai vreo intrebare?

- Umm... murmura atingandu-si degetele unul cu altul pe rand.

Si-a luat ochii de la mine pentru cateva secunde dupa care si-a muscat buza ca si cum ar fi vrut sa spuna ceva dar nu era sigur. Imi puteam da seama ca era putin tensionat ceea ce ma facea si pe mine sa fiu nelinistita. Aveam un sentiment ciudat, semn ca era foarte posibil sa nu-mi placa ce urmeaza sa ma intrebe.

- Deocamdata doar una.... a inspirat si expirat adanc apoi a continuat: De ce  a tinut mortis tatal tau sa nu ma mai vezi? E singurul lucru pe care nu il inteleg.