Umbra [ Editari minore ]

Capitolul 2 : Prima transformare

Si-a pus bratele puternice in jurul taliei mele si m-a tras la pieptul sau , uimita de tot ce s-a intamplat , mi-am intors capul si l-am pivit in ochi . Atunci chiar am stiut ca el este alesul , chiar daca toti imi spuneau ca eu nu pot avea un suflet perechia pentru ca aveam mereu urechile lasate in jos , si se stie ca cei ca mine nu prea  au suflet peechie.

Dar se pare ca au , si ce mai suflet perechie am . M-am intors cu totul incepand sa-l stiudiez , acum aveam ambele maini pe pieptul sau iar el m-a tras ma aproape de el. Nu mai aveam mult aier dar , era mai bine asa decat sa stau in calea vantului care imi brazda fata.

Fara sa vreau mi-am mutat mainile in jurul gatului sau si mi-am afundat degetele in parul sau matasos , in timp ce el m-am prins de solduri sa ma tragea inspre el. Si-a apopiat fata de a mea , iar cand buzele noastre s-au atins  , mi de scantei mi-au invaluit corpul.

Bulversata de ce s-a intamplat eu m-am retras din sarut si l-am pivit uimita , iar el ma privea la fel , nici el nu si-a intalnit sufletul perechie. Dar totusi pare cam tanar , si asta inseamna ca trebuie sa se transfome......

-Te-ai mai transformat vreodata? am spart eu tacerea . Adica ..aa.. nu vreau sa para ciudat , dar e destul de important . Stiu ca stric momentul si ca na ...e un moment jenant , dar chiar trebuie sa stiu .

-Pai.. stiu ca e cam jenant , dar nu . Adica nu vreau sa ma crezi un prost sau idiot , dar nu stiu cum sa spun ...Ma rog , nu

-Nu ,ce?

-Adica nu m-am mai... transformat pana acum .

-Of !! Futu-i mama masi’

-O sa ma transform nu-i asa? Cu luna plina si toate alea??

-Da , dar nu stiu exact cand , deci ultima a fost acum in jur de 32 de zile , iar dupa cum e soarele mai avem ... sa zicem , stiu si eu , jumatate de ora..

-Ce?! Dar tatal meu mi-a spus ca o sa fie foarte duereo , ca o sa-mi rup oasele si totul o sa mi se deformeze si  reaseze! tipa el ingozit

-Nu-i mare scofata atat timp  cat reusesti sa supravietuiesti .  Si da e adevarat , pentru ca esti Alpha , si unul destul de mic am completat in  gand , va fi destul de dureros si sa nu mai spunem ca o sa se lase cu sange , iar...

Auzind ce tocmai i-am spus isi trase genunchi la piept , si isi  aseza capul pe ei . Dintr-o data se auzi un suspin , ce desigur venea din partea lui . M-am aporopiat cat de silentios am putut , mi-am pus mana pe barbia lui si i-am ridicat fata ca sa-i pot vedea ochi. Plangea , ochi sa-i aratau ca marea involburata si plina de lecrimi , cu cealalta mana i-am sters lacrimile de pe obraji si i-am dat bretonul care ii intra in ochi , la o parte .

-O sa fie bine, am spus. Nu trebuie sa-ti faci griji , am spus cu cea mai duioasa voce . Totul o sa fie bine , ok ?

A clatinat din cap , jenat  vazand ca l-am surprins in timp ce plangea si-a tras cu putere capul din mana mea si l-a reasezat pe genunchi . M-am lasat langa el pe frunzele nu tocmai prietenoase , i-am pus mana pe umar si i-am soptit :

-Voi fi langa tine , totul o sa fie bine , ok?

El incuvinta si ma  lua in brate. Soarele apunea iar razele lui navalira peste noi , m-am lasat incet peste patura de frunze . Nici nu stiu cum a ajuns sa stea pe stomacul meu si sa adoarma , arata atat de dragut era adorabil. Parea chiar linistit si in siguranta , doar ca peste zece minute nu avea sa mai fie la fel...... va suferi prima transformare.