Umbra [ Editari minore ]

Captolul 8 : Cine sunt eu?

Am batut la usa si in fata mea a aparut o fata , cu parul de foc , asezat in toate partile in jurul fetei sale micute in forma de inimioara . Se uita confuza la mine , asta era de asteptat pentru ca si eu cred ca as face la fel .

-Da? intreba ea cu voacea ei somnoroasa

-Sunt sora lui Jack , si vreau sa vorbesc ceva cu tine . i-am spus direct

Ochi i se marira si devenira gallbeni , ghiarele mai aveau un pic si ieseau la iveala , iar ea arata destul de infricosator . Dar nici eu nu m-am lasat mai prejos , insa mi-am amintit imediat ca trebuie sa fiu diplomata si am oftat .

-E vorba despre Tatiana . am spus 

Iar peste cinci minute ne aflam in camera ei , ea incercand sa-si stapaneasca emotiile , si mai ales ca mai avea putin si o podidira lacrimile . O picatura mica si transparenta , in brazda obrazul drept , as fi vrut sa o consolez , dar nu stiam cum ,asa ca am ramas la planul initial .

-Deci ce este cu ea? intreba luandumi-o inainte

-Ea nu e .... cum sa spun? ..... moarta , m-am balbait eu

Victoria statea inmarmurita privindu-ma  pierduta si cu ochi parca scosi din orbite , dar nu o invinovatesc , daca as fi fost in locul ei as fi facut mult mai rau . Se uita in gol , gandindu-se la prietena ea , cu parul ei rosu cazandu-i ca o perdea de satin in jurul fetei sale rotunde in forma de inimioara.

- Continua , a spus

Ea nu se uita la mine , doar isi fixa privirea asupra unui lucru, si daca nu ar fi respirat nici nu mi-as fi dat seama ca este reala . Cu fata ei palida , de creta , lipsita de orce fel de imperfectiune aratand atat de fragila , si de angelica .

Aproape imposibil de deosebit , daca era vorba de un varcolac si un vampir , pielea ei atat de alba si acei ochi ca si safirul stralucind in lumina pala din camera .

-E vina lui Sebastian , am spus incet . Din cauza lui....

Apoi am stat si i-am povestit fiecare amanunt care ar fi putut-o ajuta , iar la final ma privi perplex , mai pierduta in ganduri ca prima oara . Dar treptat socul se transforma in furie si mai apoi in dispre , iar daca ai putea omora cu privirea , sigur fereastra ar fi tandari . Ea sari ca arsa in picioare , si pentru prima daca de cand ii povestisem , se uita la mine si spuse printre dinti ei inclestati :

-Ce pot sa fac? Trebuie sa existe o solutie...... nu putem sa stam asa si sa nu facem nimic , trebuie sa gasim ceva ......, spuse maraind

Rosti totul atat de repede incat abea am putut sa inteleg tot ce bolborosea  ea , ,, atat de repede" mi-am spus in gand . Acum chiar aveam dubi in privinta ei , dar  lasand asta la oparte , am inceput sa gandesc la intensitate maxima . 

Se pare ca aveam in fata mea o noua aliata  , singura de altfel . Trebuie sa avem un plan , ceva ingenios  si care sa nu necesite pierderi de vieti omenesti . Cand o priveam pe fata cu parul ca o valvataie de foc , cu ochi plini de o sclipire aparte , mi-am dat seama ca Tatiana si-ar fi dat si viata pentru aceasta fata .      

Si uite asa am aflat ce este prietenia adevarata............

**********************

Ziua urmatoare aveam deja un plan bine conturat . Dupa o noapte in care ne-am stors creieri in cautarea unei rezolvari , abea spre dimineata totul devenei mai limpede . Trebuia sa o ascundem pe Tatiana , insa nu aveam prea multe variante .

In perimetrul haitei era o sinucidere  curata , dar nici in alt loc nu ar fi fost bine . Padurea reprezenta cea mai buna ascunzatoare chiar si pe timp de luna plina , dar ar fi putut sa o adulmece , si nu puteam nici sa o abandonam acolo .