Ea e Alexandrina,o fata normala cu o viata normala ,doar ca cea mai mare greseala a ei e ca s-a indragostit de Edi ,unul din ciudatii liceului.Ce o sa se intample cu Alexandrina cand va fi aproape de moarte si un strain misterios o va salva?Va afla...
Ma trezesc intr-o camera destul de mare,decorata ca pe vremea bunicilor,nu stiu cum am ajuns aici sau cum de mai traiesc ,sunt fericita ,traiesc, e cea mai buna veste pe care o pot primi ,nu stiu cum am ajuns aici dar faptul ca sunt in viata e cel mai important.Incerc sa ma ridic din pat dar o durere ingrozitoare de cap isi face aparitia,simt ca imi expodeaza capul,ma indrept spre fereastra ,trag draperiile negre si vad ca afara ploua.De aici se vede tot orasul,iar ploaia ii da un alt aer,e ca si cum ar curata toata rautatea,ploaia spala sufletele ,ploaia curata si purifica. Imi dau seama ca ceva s-a intamplat ,am fost injunghiata, nu ar mai fi trebuit sa fiu in viata,ma uit sa vad daca taietura a fost foarte adanca ,dar nu e nimic in locul ala,asta e asa ciudat.Ma plimb prin camera ,e foarte intunecata si infricosatoare,pun mana pe clanta usii din lemn frumos decorat ,cobor scarile si ma opresc in fata unui tablou,era cel care ma salvase de atatea ori.Sub portret era scris ceva "Sebastian Gray-1850".
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nu pot sa cred,nu are cum sa fie din 1850 ,daca e asa el ar fi trebuit sa fie mort,pentru cateva clipe raman nemiscata,dar cand o usa deschizanduse incep sa fug spre usa de la intrare,ma uit in spate si el era acolo,ma intorc ca sa deschid usa si el era in fata mea.
-Lasa-ma sa iti explic.
-Vreau sa plec.
-Te rog,doar vreau sa ma asculti.
-Nu stiu ce esti sau cine esti dar vreau sa plec.
-Uitate in ochii mei,acum te vei linisti ,te vei aseza si o sa ma asculti,dupa tu vei decide ce faci.
-Ok.
Nu stiu ce a facut ,dar stiu ca am facut exact cea spus el.Era ca si cum ma hipnotizase ,ca si cum ar fi facut o magie asupra mea.Ma asez pe canapea si el ma intreaba:
-Vrei un pahar cu apa?
-Nu ,vreau sa spui ce ai de spus si dupa sa plec.
-Bine,dar nu va fi usor.
-Spune odata!
-Acum 150 de ani a avut loc o crima aici,parintii mei au fost ucisi de cineva,ei stiau ca asta se va intampla pntru ca inainte cu o zi de moartea lor mi-au aratat o camera secreta si mi-au zis sa ma ascund acolo daca aud ceva si asa am facut,dar ce nu mi-au spus era ca acolo era un sicriu pe care nu ar fi trebuit sa il deschid niciodata,dar in momentul in care le-am auzit tipetele l-am deschis,acolo se afla o ruda foarte indepartata de a mea de 400 de ani,el m-a facut ceea ce sunt azi ,un vampir,un monstru cu sange rece ,care de 150 de ani cauta razbunare pentru moartea parintilor lui.Dupa ce m-a transformat a plecat si a trebuit sa descopar singur cum e sa fii vampir si in acelasi timp ma luptam cu dorinta de razbunare care era amplificata.
-Ai reusit sa afli cine i-a omorat pe parintii tai?
-Nu ,cred ca nu voi sti niciodata,am cautat prin toata casa dovezi ca sa imi dau seama cine ar putea fi dar nimic.Nu m-am putut concentra doar la asta ,trebuia sa ma hranesc ,sa accept ca sunt un monstru .
Nu stiu cum am reusit sa spun acele cuvinte sau de ce le-am spus :
-Nu esti un monstru ,un monstru nu m-ar fi salvat de la moarte,un adevarat monstru m-ar fi lasat acolo sa mor,dar tu nu ai facut asta si pentru asta iti multumesc ,dar am o intrebare.
-Spune.
-De ce eu , de ce m-ai salvat,puteai sa stai in conacul tau si sa nu ma salvezi de masina aia ,sa nu ma salvezi de Edi si iubita lui ,puteai sa ma lasi sa mor,de ce nu m-ai lasat acolo?
-Asta e o alta discutie pe care nu o voi purta cu tine acum,dar vreau sa stiu daca ramai sau pleci.
-Sunt speriata ,nici nu stiu cum sa reactionez la tot ce mi-ai spus,nu pot sa cred ca exista vampiri ,dar nici nu credeam ca as fi putut sa mor doar pentru ca am venit aici si pentru ca il plac pe Edi,asa ca raman ,si eu sunt socata ca o spun dar raman aici si vreau sa te ajut.
-De ce ai face asta,sunt un monstru ,pot oricand sa te omor.
-Pentru ca m-ai salvat si nu stiu de ce dar am incredere in tine, stiu ca nu imi vei face niciun rau si chiar vreau sa te ajut sa afli cine ti-a ucis familia .
-Esti curajoasa,dar cred ca ar trebui sa stii ca sangele lui Kate a avut un gust genial.
-Ai omorato?
-Da si apoi am taiato ,am puso intr-un sac si am ingropato in padure.
-De ce?
-Te-a injunghiat ,merita sa moara si nu puteam lasa o asa gustare sa imi scape.
-Esti nebun.
-Sunt un vampir ,nu nebun ,si tie foame?
-Da,nu am mai mancat ceva de 24 de ore.
-Fac o friptura excelenta.
-Nu ma indoiesc.
Friptura a fost delicioasa , nu stiu de unde a invatat Sebastian sa faca asa ceva dar e clar ca se pricepe,nu pot sa cred ca nu mie frica de el ,nu pot sa cred ce mi se intampla ,sunt aici cu un vampir,am fost aproape de moarte si traiesc datorita lui.NU inteleg de ce nu mi-e frica de el ,ar trebui sa fiu ingrozita ,dar nu sunt ,mie nu imi pare un monstru,e doar un suflet ratacit care are nevoie de ajutor si nu stiu de ce dar vreau sa il ajut .Ma indrept spre fereastra si il vad pe Edi,era acolo si parea dezorientat,probabil isi cauta iubita moarta si nu pot sa spun ca nu ma bucur ca e moarta ,dar chiar imi pare rau de el,nu pot sa il vad cum sufera,ma uit la el si ma indragostesc si mai mult,il vad ca se uita spre fereastra mea ,se uita la mine ,atunci am tras draperiile si am inceput sa plang,mi-am dat seama ca el nu ma va iubi niciodata pe mine ,eu nu insemn nimic pentru el , am luat o lama din baie si am inceput sa tai si sa tai si sa tai pana cand totul a devenit negru,pana cand nu am mai simtit durerea.
