Now or never

Capitolul 17

//05:50 p.m.//
"Ești o curvă Ashley." spun și mă aproprii de cei 2. "Nu ai dreptul să mă numești așa!" spune aceasta revoltată și se dă jos de pe blatul chiuvetei. "Ți-ai tras-o cu iubitul meu! Am tot dreptul din lume să te numesc ceea ce ești de fapt: o curvă." spun, lacrimile începând să se rostogolească pe obrajii mei roșii. "Alice nu e ceea ce pare!" spune Justin, luându-și cămașa pe el. "Spui că nu e ceea ce pare, dar mereu e ceea ce pare Justin. Nu mă mai căuta." spun și ies din baie. Îl zăresc pe Chris la masă și îi fac semn din mână să vină afară. Acesta dă aprobător din cap și iese înaintea mea afară, mergând să pornească mașina. "Alice stai!" aud un strigăt familiar și mă opresc câteva secunde. "Pot să îți explic." spune acesta și aud cum se aproprie. "Nu, nu poți. Mi-ai explicat deja." spun și mă întorc spre el. Pupilele îi erau dilatate, iar ochii îi sclipeau mai tare ca niciodată. "Ești drogat." e tot ce mai spun înainte să urc în mașina lui Chris. Alec și Zoe urcă rapid în mașină, iar Chris pornește în viteză. Mă uit în oglinda retrovizoare și îl văd pe Justin cum dă cu picioarele în roata mașinii, probabil înjurând. "Alec, poți căuta primul zbor spre orașul tău natal?" întreb răgușită, lacrimile încă curgându-mi. "Alice liniștește-te. Ashley a profitat de starea lui." spun Chris și îmi ia mâna într-a lui. "Nu îl victimiza Chris. Chiar dacă nu toată vina e a lui, are și el o parte din ea. La dracu Chris și-au tras-o într-o baie, într-un restaurant și la nunta mamei pe deasupra, ca totul să fie condimentat." spun și îmi trag mâna dintr-a lui. Pornesc radioul și deschid geamul. Era mai rece decât mă așteptam. "Nu-i vei mai da o nouă șansă?" întreabă Chris și își întoarce pentru câteva momente privirea spre mine. "Te-ai tâmpit? E cam a 10-a șansă și i-am zis că e ultima!" spun, începând să gesticulez mult, pentru a nu sparge ceva. "Chris taci dracului din gură până nu zburăm de pe drum." spune Alec concertat la ce făcea. Telefonul meu a început să vibreze, iar ecranul acestuia s-a luminat.
Justin: Alice te rog
Justin: Îmi pare rău iubito
Justin: Te rog Alice iartă-mă
Justin: O singură șansă îți mai cer
Eu: Ai avut destule Justin
Justin: Să nu mă uiți...
Ultimul mesaj m-a făcut să plâng. A învârtit și mai rău cuțitul în rană. "Oprește." spun cu glasul stins, iar Chris trage pe dreapta. Cobor din mașină și merg mai departe, dând afară tot ce am mâncat astăzi. "Ești bine Alice?" întreabă Zoe, venind spre mine. "Nu. Nu sunt bine. La dracu, nici nu o să mai fiu." spun, după care încep iar să îmi vomit mațele. "Alec! Adu-i apă!" strigă Zoe, ținându-și mâna pe spatele meu. Alec își face apariția cu o sticla de apă plată, iar Zoe mi-o înmânează. "Lămâie ai?" întreabă Zoe, iar Alec se schimbă la față. "Da. Cresc un lămâi în sacou nu crezi?" spune acesta și își pune mâinile în cap, exasperat. "Vă rog-" nu apuc să termin, că apa pe care tocmai am băut-o se întoarce de unde a venit. Aceștia se opresc și se uită îngrijorați la mine. "Nu vrei să mergem la spital?" întreabă Alec și ridică o sprânceana curios. "Ne continuăm drumul." spun și trag aer adânc în piept, mergând înapoi la mașină.

//06:33 p.m.//
"Singurul zbor e la 10:00 p.m." spune Alec când ajungem în fața aeroportului. "Perfect. Măcar stăm la cădură." spun și cobor din mașină. "Căldură? Alice sunt 27 de grade afară." spune Alec și se încruntă. "Mie îmi e frig." spun și dau din umeri, strângând mai bine sacoul de pe mine. Stai ce? Nu aveam nici un sacou pe mine. Am și uitat că Justin mi-a dat sacoul lui când i-am spus că îmi e frig. Mi-am băgat mâna în buzunarul interior al acestuia, cu speranța de a găsi câțiva bani, dar degetele mele au dat de ceva rece. Am scos un lănțișor din aur, pe care erau gravate niște inițiale: "J&A"
Am strâns lănțișorul în palmă, după care i-am dat drumul înapoi în buzunar. "Eu ar trebui să plec." spun Chris și vine lângă mine. "Să aveți grijă de ea." spune acesta și mă îmbrățișează strâns, după care pleacă. "Mulțumesc." șoptesc înainte să plece.

//09:50 p.m.//
"Zborul 23 spre Spania, Murcia, avionul decolează in 10 minute, vă rugăm vă îndreptați spre liniile de îmbarcare."
După ce am trecut de obișnuitele controale, am urcat în avion. M-am așezat pe locul meu de la geam și mi-am prins centura. "Încearcă să-l uiți." spune Zoe de lângă mine. De cine ar trebui să ascult acum. Cuvintele lor se bat cap în cap. Întâi Justin cu mesajul lui: "Să nu mă uiți..." și apoi Zoe: "Încearcă să-l uiți." Nu știu ce să fac.
'Ascultăți inima.' Inima mea nu spune nimic. Inima mea e moartă. A murit odată cu relația noastră. 'De ce te gândești că relația voastră nu mai există? Sunteți doi oameni puternici, veți reuși să vă împăcați iar, cum ați făcut-o de fiecare dată.' Între noi nu va mai fi nimic. Ceea ce fac eu acum e un semn că nu va mai exista nimic între noi, faptul că fug de ceea ce simt. M-aș întoarce la el. L-aș lua în brațe și i-aș zice să nu îmi mai dea drumul vreodată. Dar nu am să fac asta.
Orgoliul meu e prea mare ca să îmi permită să mă întorc la el. 'Îți faci singură rău dacă te ții departe de el.' Aici e o poveste amuzantă, dragostea ori repară o parte din tine, ori te distruge întru totul.