Tocmai ce mașina familiei parcase pe o străduță lăturalnică , fiind în toiul unui scandal de zile mari. Mama îi cerea explicații tatei în legatură cu banii cheltuiți excesiv pe țigări și băutură în timp ce ea muncește pentru ca familia asta să nu moară de foame. Îmi bag căștile în urechi și las muzica să-mi pătrundă în fiecare simț în timp ce privesc cum picăturile de ploaie se întrec într-o cursă nebuna pe geamul mașinii. Mama îmi aruncă o privire plină de ură spunându-mi să mă dau jos din mașină. Fac întocmai și o secundă mai târziu mașina pornește într-o goană nebună lăsându-ma in ploaia linistita. Sun la poarta viu colorata a familiei Peters , si imi deschide doamna Peters , profesoara de pian. Ma pofteste politicos si binedispusa inauntru , si ma asez pe scaunelul de pian , luand o postura incomoda , dar obligatorie. Urmeaza o ora de zambete false si personalitate schimbata , dar sunt obisnuita cu asta. Ma prefac ca savurez ceaiul aburind primit , si incerc sa nu ma fac atat de tare de ras , tinand cont ca nu am mai repetat de luni bune. Doamna Peters e o femeie plina de viata , respectuasa si amabila. Exact opusul meu. Ii platesc ora si plec cu un zambet larg pe fata. Aceasta imi ureaza drum bun , iar la capatul strazii zambetul meu se transforma in aceeasi fata indiferenta de pe care nu se distinge niciun sentiment. Ma uit in balta din parc la reflectia mea dezgustatoare. Tenisii negri s-au udat , pantalonii ponositi imi scot in evidenta soldurile mari si picioarele grase , tricoul alb si geaca de piele neagra. Buclele-mi maro nepieptanate ca de fiecare data imi acopera fata pistruiata si inestetica.
Imi arunc privirea si gasesc un loc retras. Ma asez pe un bolovan si imi aprind o tigara. E a cincea oara pe ziua de azi cand mama imi reaminteste cat de nefolositoare sunt. Tata se preface ca ma place , cand defapt e obligat sa ma suporte din cauza mamei. Avuseseram o cearta pe ziua de azi , cum ca nu stiu sa ma comport cu lumea din jur. E adevarat. Sunt pedepsita , cica , pentru ca m-am luat de Allison Brown-eyes la scoala. Diva clasei. Ma uraste fiindca asa un dezastru cum sunt , invat mai bine decat ea , eleva model. Iar atunci cand nu suport pe cineva , i-o spun in fata...mai frumos sau mai putin frumos. Ea s-a ales si cu o palma si cateva injuraturi. Saraca de ea. Ma bufneste rasul , dar apoi inchid ochii si trag adanc in plamani fumul care ma ameteste. Unii ii spun viciu. Eu ii spun elementul salvator. Eram la un pas sa o fac. Eram al dracului de aproape sa fac acel pas care ma desparte de fericire. Dar avand cativa bani si magazinul fiind aproape , m-a facut sa trag dintr-o tigara pentru prima data. Ma calmeaza. Iar in acel moment am uitat de toate grijile.
Nu vreau sa merg acasa , dar sunt nevoita sa o fac. Imi sting tigarea si mestec o guma pe drum. Imi pregatesc eventuale discursuri pentru cand voi da ochii cu parintii. Au asteptari prea mari de la o gresala cum sunt eu. Au sperante de la cine? De la mine? Oricat de mult as incerca nu sunt suficient de buna pentru nimeni. Deschid cu grija usa de la intrare , imi dau jos tenisii uzi si ma incui in camera , ca peste cateva minute sa fiu bombardata cu insulte si certuri peste certuri , din partea mamei. Defapt, nu sunt insulte. Sunt adevaruri. Sunt o problema. O problema care trebuie rezolvata. Acum? Poate dupa ce-mi termin tigarea.
