Vreau sa scap -seria: ABUZ, vol 1-

~18 Adio~

Alexis POV

                Timpul a trecut asa repede. Saptamana asta a fost asa de aglomerata si inacelasi timp uimitoare. Nu stiu cum sa descriu toate intamplarile si sentimentele ce le-am trait, in aceasta saptamana.

                  Nici nu imi vine sa cred ca s-a terminat asa repede. Parca totul s-a petrecut pe parcursul unei zile, si imi este foarte frica ca toate sa nu fie reale.

                 Imi este frica ca ma voi trezi si voi fi langa Sckot. Imi este frica ca tot ce am trait in aceste doua saptamani, in care am stat cu Rayen, sa fie un vis. Un vis pe care l-am avut dupa ce am primit o bataie buna sau un viol din partea lui Sckot, si am adormit cu gandul la o viata mai buna.

                   Nu ar fi prima oara cand se intampla asa ceva, insa de aceasta data a parut extrem de real. Toate sentimentele si intamparile au parut adevarate. Si asa sper sa fie.

                         - Chiar nu puteti sa mai ramaneti? ma intreaba Scarlet.

                    Ochii ei ma rugau sa nu ma urc in masina. As fi vrut sa pot face asta, insa ar intra toti in probleme din cauza mea.

                  Nu pot risca ca tot ce am patit eu sa traiaisca si Scarlet si Sam. Sunt sigura ca Sckot ar omori tot ce ii iese in cale, pentru a ma gasi, cu atat mai bine daca s-ar alege cu marfa proaspata.

                          - Imi pare rau, insa nu pot sa stau. ii spun, lund-o in brate.

               Ochii ei albastri ma fac sa imi aduc aminte de toata saptamana. Cum am fost la plaja, pentru ca s-au rugat de mine o ora.

*FLASH BACK*

                Capul incepe sa imi explodeze. Prietenii mei, in frunte cu Rayen, ma streseaza sa mergem la plaja.

                 Sincera sa fiu as vrea sa merg, insa ma pot vedea oamenii ce il cunosc pe Sckot. Nu sunt sigura ca are oameni si in acest cartier, insa nu vreau sa risc.

                        - O sa fie distractiv! incearca bruneta sa am convinga.

                        - Bine! O sa vin. spun exasperata, fluturandu-mi mainile in aer ca semn de invingere. M-ati zapacit! spun, urcand spre camera pentru a ma schimba.

                  Cand am ajuns in capatul scarilor i-am putut auzii razand si tipand de fericire. Am lasat un hohot de ras sa imi scape, continundu-mi drumul.

*END FLASH BACK*

                          - Eu cu cine o sa ma cert daca pleci? din spatele blondei a iesit Ady.

                Am zambit slab gandindu-ma cum ma certam zilnic cu el. Erau certuri prostesti. Ne certam pentru ca imi fura hainele si le ascundea, asta find cea mai amuzanta intamplare.

*FLASH BACK*

                 Am iesit din dus, din pielea mea iesind aburi. Datorita apei fierbinti am reusit sa ma relaxez.

                 Cand am deschis usile cabinei toata baia a fost inundata de aburul ce il puteai taia usor cu un cutit. Am inaintat spre masina de spalat, unde eram destul de sigura ca mi-am lasat pijamalele.

                  Ce dracu? Nu mai sunt aici? Parca le-am lasat aici. Sunt foarte sigura ca le-am luat cu mine.

                 Un zgomot din directia usii m-a facut sa ma intorc spre ea. Acolo vazand cum fratele meu impreuna cu Rayen radeau, si tineau pijamalele mele in mana.

                Am rosit instant cand mi-am dat seama ca eram doar intr-un prosop. Ei au inchis repede usa, inchisand-o cu cheia.

                Nu am mai stat pe ganduri mult, ca am fugit pana la usa, insa nu am mai ajund deoarece am cazut.

                M-am ridicat in capul oaselor, cu o durere goaznica de cap. Mi-am dus mana spre tampla, masand zona ce ma doare, pana cand am simtit un pichid vascos si cald pe mana mea. Mi-am  trecut limba peste buze pentru a mi-le umezii, gura findumi invadata de gustul de sange.

*END FLASH BACK*

                     - O sa imi fie extrem de dor de voi! le spun prietenilor mei, lundui pe foiecare in parte in brata.

                      - O faci sa sune de parca ar fi un adio. Ne vom vedea si alta data! spune Brook amuzat.

             Ma uitam la el pierduta. Nu voiam sa ma gandesc si nici sa sune asa. Asta este un adio, insa ei nu stiu asta.

              Daca ar afla ca nu ma vor mai vedea nu m-ar lasa sa plec. Trebuie sa fac asta!

                       - Normal ca nu este un adio. Nu vom mai vedea, nu? ma intreaba Alvin.

                       - Normal! asta a fost una din cele mai mari minciuni pe care am spus-o. Acum trebuie sa plec. le spun urcand in masina.

                Rayen a pornit masina, indepartandu-ne de prietenii mei, ce au devenit si ai lui. Nu mi-am dat seama ce greu imi va fi sa ma despart de ei, din nou.

                        - Nu mi-am dat seama ca imi va fi asa greu! ii spun lui Rayen ce gandesc.

                 Priveam intr-un punct fix in fata. Simteam cum ochii mi-se umezesc, insa nu am vrut sa lasa lcrimile sa iasa. Macar acum vreau sa fiu tare.

La media este Brook.