- Pana ce ?,am intrebato eu.
- Pana ce mama ta a aflat ca va avea un copil,ceea ce nu putea fi adevarat,spuse bunica destul de ingrijorata.
- Cum adica nu putea fi adevarat ? Bunico ce se intampla aici ?,o intreb eu speriata.
- Nu stiu cum sa iti spun asta draga mea dar…..tu nu esti om!,spuse bunica cu o voce tremuranda.
- Bunico ce tot spui tu ? Cum sa nu fiu om ?,o intreb eu foarte speriata.
- Iti aduci aminte dimineata cand mi-ai spus ca nu te puteai vedea in oglinda ?
- Da,imi amintesc foarte bine dar ce legatura are asta cu ceea ce ai spus tu ?
- Iti aduci aminte cat de mult iti placeau cartile cu vampiri si ceea ce ti sa parut tie ciudat la ei ?
- Da! Bine inteles ca imi aduc aminte,mereu mi sa parut ciudat faptul ca ei nu se vad in oglinda dar cu toate astea aratau foarte bine.
Dar totusi? Ce legatura avea acest lucru cu cine sunt eu ? Hmmm…..aici e ceva dubios.
- Acum fa legatura intre acel lucru si tine si iti vei da seama de ce am spus ca tu nu esti om,spuse bunica.
- Adica…..eu ?! Eu sunt pe jumatate vampir si pe jumatate om ?
- Da draga mea chiar asa este.
- Asta inseamna ca tata sau mama era om.
- Mama ta sa indragostit de un baiat frumos pe vremea cand era in liceu, adica de tatal tau. La inceput am crezut ca asa este el mai palid la fata si mai retras,dar apoi intro vara mama ta a ramas insarcinata cu el. Ceea ce nu prea avea cum…..dar sa dovedit ca era posibil si pentru ca mama ta sa poata duce sarcina pana la final tatal tau a decis sa o transforme si pe ea in vampir.
- Dar……dar de ce au plecat si m-au lasat cu tine ? De ce nu au sat cu mine ?,spun eu printer lacrimi.
- Ei au plecat pentru ca ceilalti vampiri au decis ca tu aunci cand vei creste s-ar tutea sa devi o adevarata amenintare pentru ei,imi pare rau draga mea,spuse bunica imbratisandu-ma.
Dupa ce a terminat de spus propozitia am isit afara si am luato la fuga in josul strazi.M-am speriat foarte rau, oare Rouzi e bine? Cand am plecat eu ea era total socata de ce auzise si a incremenit.
Sunt foarte speriata de ceea ce mi-a zis bunica si de faputl ca sunt pe jumatate vampir.Tot mergand deodata imi apare in fata un baiat.
- Hei esti bine ?,ma intreaba el .
- Da sunt bine doar putin socata,ii raspund eu.
- Eu ma numesc Jacob! Tu cum te numesti ?
- Incantata de cunostinta Jacob,eu ma numesc Alexis.
- Hei ce ar fi sa ne plimbam putin impreuna pentru ca dupa caum vad nu prea sti cartierul si in timp ce ne plimbam daca vrei sa imi poti povesti ce ai patit?!,spune el atat de dragut.
- Bine sunt deacord dar m-asi simti mai bine daca mai intai mi-ai povesti tu cine esti sau ce esti !?
- Pai dupa cum ti-ai dat seama acest cartier nu este unul obijnuit,in acest cartier tariesc numai famili de vampiri,spuse el dandu-si seama ca un om obijnuit nu are ce sa caute in acest cartier.
- Adica tu…..?,il intreb eu speriata.
- Da sunt vampir,dar persupun ca si tu esti pentru ca altfel nu ai fi in acest cartier!,exclama el cu o voce blanda.
- Da ai dreptate dar sunt foarte speriata dupa cum vezi pentru ca eu spre deosebire de tine azi am aflat cine sunt defapt!,ii raspund eu destul de fruriuasa.
- Stai putin frumoaso,cum adica deabea acum ai aflat asta ?,ma intreaba el destul de uimit.
- Pentru ca eu nu mi-am cunoscut niciodata parinti si pentru ca bunica mea nu mi-a spus nimic niciodata!,exclam eu din ce in ce mai nervoasa pe bunica mea pentru ca mi-a ascuns asta.
- Scuze,scuze,scuze imi pare foarte rau daca te-am suparat cu ceva!,spuse Jacob.
- Nu m-ai suparat cu nimic stai calm tu nu esti devina cu nimic,doar ca……nu imi vine sa cred ca bunica mi-a ascuns asta atat timp,ii raspund eu suparata.
- Pai uite ca este si un avantaj m-ai cunoscut pe mine!
- Da asa e, esti tare simpatic si iti multumesc ca incerci sa ma consolezi mai am o intrebare cum asi putea sad au de tine mai tarziu ?
- Pai daca te intorci aici mai tarziu strigama si o sa vin,spuse Jacob luanduma in brate si pupandu-ma pe obraz.
Hmmm…….Jacob e asa dragut si chiar sunt o norocoasa ca l-am intalnit fara el nu asi fi reusit sa ma calmez.
