Dupa ce m-am linistit putin,Rouzi ma intrebat daca sunt mai bine iar eu i-am raspuns ca da.Ma simteam mult mai bine acum ca stiu ca parintimei sunt in viata.Dar totusi,unde sunt ….. si de ce nu pot veni sa ma vada…? Aceste intrebari ma nelinisteau cu fiecare clipa care trecea.
Timpul a trecut vazand cu ochi iar seara se asternuse deja afara.I-am spus lui Rouzi ca deja este foarte tarziu si daca vrea poate ramane la mine pana maine.Evident ca ea a acceptat imediat oferta mea,mai ales ca urmatoarea zi bunica trebuia sa ma duca in acel loc misterios .
A doua zi diminata micuta mea Laidy ma trezit destul de devreme deoarece vroia sa iasa afara.Cand m-am ridicat din pat si m-am uitat la telefon am observant ceva ciudat cu mine nu imi mai vedeam reflectia in ecranul telefonului.La inceput am zis ca sunt eu prea adormita dar apoi ridicandu-ma din pat m-am dus repede in baie si am observant ca nici in oglinda nu ma mai pot vedea. Hmmmm……oare ce se intampla cu mine? Apoi brusc pe usa bai a intrat Rouzi in brate cu micuta mea Laidy si mi-a spus ca a duso ea afara.Oare chiar atat de mult am stat in baie holbandu-ma la mine insumi incercand sa imi dau seama dc nu ma pot vedea in oglinda…….. Ceva ciudat se intampla aici.M-am aranjat putin apoi m-am dus sa ma imbrac,lasando si pe Rouzi sa se aranjeze.
Inca speriata m-am dus sa vorbesc cu bunica mea pana nu iasa Rouzi din baie:
-Bunico trebuie sa te intreb ceva!,spun eu ingrijorata.
-Ce sa intamplat draga mea?,spune ea la fel de ingrijorata.
-Azi dimineata cadn m-am uitat in oglinda nu m-am putut vedea,iar acum ma simt intr-un fel ciudat.
-Draga mea a venit timpul sa afli cine esti si din ce fel de familiea faci parte ,spuse ea increzatoare.
-De aceea mergem in acel loc misterios ? Acolo o sa aflu cine sunt defapt si unde sunt parinti mei ?
-Da!,spuse bunica increzatoare.
Ma bucur ca azi voi afla cine sunt cu adevarat,cine sunt parinti mei si de ce nu pot veni sa ma vada.
Dupa ce Rouzi a iesit din baie am si plecat impreuna cu bunica.
Am luato pe un drum pe care nu il stiam,la un moment dat sa facut brusc intuneric.La inceput si eu si Rouzi ne-am speriat si ne-am apropiat de bunica.Dar ea ne-a spus ca suntem in siguranta in acest loc.Atunci ne-am calmat si am mers in continuare dupa bunica.Deodata am ajuns la o casa veche,intunecoasa si plina de praf.Acolo am vazut diferite poze cu bunica si inca 2 oameni.Atunci am intrebato pe bunica:
-Cine sunt acei oameni care stau langa tine in acele poze?,am intrebat eu foarte curioasa.
-Acei oameni sunt,sunt……,deodata a inceput sa planga ne controlat.
- Cine sunt acei oameni?,am intrebato eu din nou.
-Acei oameni sunt parinti tai!,exclama ea printer siroaiele de lacrimi care ii curgeau pe fata.
-Pppp,parinti mei ?,am intrebat eu izbucnind deodata in plans.
-Da,da,draga mea aceia sunt parinti tai,iar aceasta casa le apartinea lor pana…….,si iar se opreste brusc din povestit.
