Dupa ce m-am mai calmat putin am plecat spre casa parintilor mei,unde ma astepta bunica si Rouzi.Imi pare rau ca am lasato balta si am fugit asa,dar...ea chiar nu isi poate imagina prin ce trec eu acum.
Cand am ajuns inapoi la casa parintilor mei Rouzi a tipat la mine disperata :
- Alexis unde ai disparut asa deodata?!M-ai speriat rau cand ai plecat.
- Sunt bine stai linistita!ii raspund eu cu o voce dura iar ea sa uitat la mine cu o privire pe care nu am mai vazuto in ochi ei din clasa a 4,cand i-am scapat telefonul in toaleta scoli.
- Alexis unde ai fost? ma intreaba bunica speriata si cu ochi in lacrimi la fel ca mine.
- Am fost sa ma plimb putin si l-am intailnit pe un baiat pe nume Jacob,presupun ca sti cine este avand in vedere ca ai locuit aici o buna bucata de vreme.
- Da draga mea il cunosc pe Jacob,spuse bunica cu o voce destul de serioasa semn ca ceva nu e in regula.
- Ce este?o intreb eu foarte curioasa de raspunsul pe care mi-l va da.
- Ai grija cu acest baiat nu este ce pare a fi!exclama ea de aceasta data foarte serioasa.
- Bine bunico o sa am,ii raspund eu uitandu-ma in ochi ei care imi ascundeau adevaratul motiv.
- Rouzi bunica te va conduce acasa,eu nu voi veni acasa in aceasta seara,i-am spus eu desi am vazut ca nu prea vroia sa ma lase singura.
- Bine!exclama ea total dezamagita ca o voi lasa sa mearga acasa cu bunica si nu voi veni eu cu ea.
- Bunico ai grija de Riuzi eu o sa merg sa ma mai plimb putin pe aici.
- Bine draga mea voi avea mare grija de ea.
Dupa ce bunica si Rouzi au plecat am iesit prin spate si am plecat sa ma plimb din nou pe aceasta strada luga si intunecoasa.
Dupa vreo 10 minute mi-am amintit ce a spus Jacob si anume sa il strig daca vreau sa il revad,si atunci am inceput sa il strig :
- Jacob,Jacob,Jac!!!deodata apare cineva si imi pune mana la ochi si la gura,m-am speriat rau de tot dar apoi am simtit acel par moale si acel trup care imi daduse fiori si mai nainte...era el,era chiar Jacob.
- Jacob...ce anume vrei sa faci?il intreb eu curiuasa.
Deodata il simt cum isi retrage mainile de pe ochi si gura mea.
- Cum de mai recunoscut ?ma imtreaba el dezamagid de faptul ca nu ma surprin mai deloc.
- Te-a dat de gol parul si trupul tau.
- Trupul meu?intreab el nedumerit de cum ar putea sa il dea de gol trupul sau.
- Da trupul tau!ii raspund eu mai mult sau mai putin la intrebare.
Acel trup bine lucrat si conturat care se vedea minunat prin acea bluza neagra mulata.Aah...baiatul asta o sa ma omoare.
- Eu unul tot nu imi pot da seama cum ma dat de gol trupul meu?intreaba el inca odata nedumerit.
- La fel ca prima data cand te-am atins si acum ma trecut un fior!
Si da....inca vad in privirea lui multe smne de intrebare.
- Deci...de ce m-ai chemat ?ma intreaba el,de parca nu era evident ca vroiam sa ma mai plimb pe aici si sa aflu mai multe despre el.
- Nu stiu...cred ca pur si simplu vrea sa ma mai plimb putin pe aici si sa aflu si eu cate ceva despre tine, ii raspund eu aducandu-mi aminte ce mi-a spus bunica.
- Pai...cam ce anume ai vrea sa afli tu despre mine ?ma intreaba el iar deodata vad in ochi lui o micuta flacara,din acel moment mi-am dat seama ca trebuie sa fiu atenta la ce fel de intrebari ii pun despre trecutul sau.
- Pai de exemplu de cand stai aici,la cati ani ai aflat ca esti vampir,cum este sa fi un vampir si cel mai important de ce zice bunica ca e minunat sa fi un vampir ?sper din suflet ca nici una din intrebarile mele sa nu il supere.
- Hai sa incepem atunci cu inceputul,m-am nascut in acest cartier si la varsta de 4 ani am aflat ca sunt un vampir,sa fi vampir este minunat nu mi-as putea imagina viata fara aceste puteri minunate,bunica ta spune ca e minunat sa fi un vampir din pricina puteriol pe care le detinem.
- Puteri ?asa ceva mi se parea foarte dubios,ce fel de puteri ar purea sa aiba un vmpir?
- Da puteri,ca de exemplu noaptea putem deveni invizibili,putem vedea la distanta de 1 kilometru,avem auzul si mirosul foarte dezvoltate si pe restul ar fi bine sa le descoperi si singura!imi raspunse Jacob.
- Wow!Tu vorbesti serios?il intreb eu din nou foarte uimita de ceea ce imi spusese.
- Da,vorvesc foarte serios!Hei vrei sa te invat cum sa iti folosesti privirea?
Cum sa imi folosesc privirea?Hmmm....cred ca asta stiu si eu deja.
- Inchide ochi si imagineazati ceea ce vrei sa vezi nu conteaza cat de departe este de tine o sa il poti vedea,mi-a spus Jacob serios fiind.
Atunci am inchis ochi si mi-am imaginat drumul pana acasa,apio casa si apoi pe bunica.Jacob avea dreptate chiar am vazut totul,drumul pana acasa,casa si pe bunica care statea si ma astepta pe mine ingrijorata fiind.
-Wow!exclam eu surprinsa fiind de faptul ca Jacob nu a glumit cand a spus ca ma va invata sa imi folosesc privirea.
-Deci ce ai vazut ?ma intreaba el curios.
-Am vazut drumul pana la casa mea,apoi casa si mai apoi pe bunica care este ingrijorata ca nu stie unde m-am dus.
-Bun este foarte bine pentru inceput,imi spune el mandru fiind de mine ca am reusit.
