Umbrella ✔

Un baiat rau si totusi bun

     Am inclinat capul, admirand rochia pe care nu credeam ca o sa o imbrac vreodata. Rochia albastra, stransa in talie, pe care mama mi-o cumparase pentru balul bobocilor, pe cand eram intr-a noua, inca imi venea. Nu ma dusesem nici anul trecut la bal si nici cand fusesem int-a noua si totusi, iata-ma acum imbracata in rochie si coafata, asteptand ca Mikaelson sa bata la usa din clipa in clipa.

       Aproape ca am zburat pe scari cand am auzit bataile in usa si m-am incaltat cu sandalele cu toc si bareta subtire mai rapid decat imi legam sireturile tenisilor.

       - Buna! am spus deschizand usa.

       Mikaelson purta blugi negrii stramti si un sacou lucios de aceeasi culoare, ceea ce ii scotea in evidenta tenul palid.

       - Esti frumoasa. mi-a zis el, intinzandu-mi trandafirul rosu pe care il tinea in mana.

       - Multumesc. am spus, prinzand floare intre degete si mirosind-o, apoi i-am apucat bratul si am iesit din casa.

      Am mers pe jos, brat la brat pe strazile reci ce duceau spre uriasa sala de sport in care fusese pregatit balul bobocilor. Nici unul dintre noi nu indraznise sa rupa linistea aceea pe care o oferea seara umeda de toamna, amandoi inspirand lacom limpezimea aerului ce ramasese in urma ploii.  Cand am ajuns la sala de sport, am fost surprinsa de zgomotul asurzitor care razbea din ea. Amestecul de muzica, vocile si strigatele adolescentilor din sala distrugeau magia creeata de linistea noptii, insa te inviorau, ademenindu-te sa intrii si sa te lasi purtat pe cele mai inalte culmi ale fericirii.

    Am pasit in sala urmata de Mikaelson si am ramas incantata de frumusetea locului. Nu gandisem vreodata ca o sala de sport putea fi amenajata atat de frumos; nu spersem ca noaptea aceea sa fie una atat de frumoasa si magica.

     Am dansat cu Mikaelson toata seara, tinandu-l strans ca si cum m-as fi temut sa nu il pierd, sa nu mi-l fure cineva. Eram constienta ca toate privirile erau atintite asupra noastra, dar ma simteam ca intr-un basm. Frumoasa si Bestia, Doamna si Vagabondul sau Printesa si Broscoiul erau nimic pe langa Baiatul rau si Fata necunoscuta, asa cum incepeam eu sa imi imaginez ca ne poreclise lumea. Puteam sa ma las purtata de vise si sa ma vad ca intr-un film, asteptand finalul fericit.

      - Ma duc sa aduc niste punch. mi-a soptit el la ureche, apoi a plecat strecurandu-se prin multime.

      M-am rezemat si eu de perete asteptand sa se intoarca, cand am simtit o bataie usoara pe umar. M-am intors si am dat cu ochii de fata roscata pe care o intalnisem la masa lui Mikaelson si alte trei prietene de ale ei. M-am uitat oarecum speriata la ele pentru ca stiam ca ceva nu urma sa fie bine, dar am incercat sa maschez asta si le-am privit cat de senina am putut.

        - Nu te speria, dulceaţa, mi-a zis fata roscata. Am venit doar sa iti urez bafta.

        - Bafta la ce? am intrebat, starnind rasul prietenelor ei.

        - Bafta sa nu te faci de ras prea tare atunci cand iti vei dea seama ca Mikaelson nu e de nasul tau si ca eu  eu sunt mult mai buna pentru el. Stii doar ca nu are sentimente pentru tine nici cat pentru o musca, nu? Adica nu ti se pare dubios ca a devenit dintr-o data interesat de tine? m-a intrebat, fluturandu-si genele, iar eu mi-am muscat buza de jos ca sa nu izbucnesc in plans.

       Am vrut sa trec pe langa ea ca sa ies din sala, dar prietena ei blond mi-a blocat calea.

       - Doar nu ai crezut vreo secunda ca esti destul de buna pentru el, nu? m-a intrebat aceasta, abtinandu-se sa nu rada.

         Mi-am facut loc pe langa ea si am trecut, insa o fata bruneta din gasca lor mi-a pus piedica, facandu-ma sa cad peste paharele cu punch pe care Mikaelson le aducea, varsandu-le pe mine si starnind rasul tuturor. M-am uitat cu ochii inlacrimati la cele patru fete care radeau cu rautate, apoi l-am privit pe el si mi-am facut loc, incepand sa alerg spre iesire.

       - Christina! l-am auzit pe Mikaelson strigand in urma mea.