Chemarea

Capitolul 1

"Lăsați orice speranță înainte de a intra aici."
Dante Aligheri -Infernul

Un mic bec, deasupra oglinzii prăfuite, era singura sursă de lumină în camera întunecată. Liniștea încăperii era strivită doar de icnetele de încântare ale fetei ce stătea în fața obiectului argintiu.

Reyna tocmai își terminase de vopsit părul. Își dăduse prosopul jos din cap și îl uscă grijuliu cu feonul. Era nerăbdătoare să își vadă noua reflexie. Mereu fusese de părere că blondele sunt frumoase. Iar unul din punctele de pe lista nescrisa a dorinţelor sale bifa întocmai raţionamentul profund logic şi subiectiv ce echivala frumuseţea cu nuanţa deschisă a părului.

Auriul şuviţelor uşor ondulate ale podoabei capilare îi încadrau grațios fața. Ochii mari, buzele vineţii de la propriile muşcături și obrajii rozalii conturau imaginea unei frumoase tinere.

Îşi privi chipul în oglindă. Era fericită în acel moment, de-a dreptul extaziată. Metamorfoza ei işi cerea dreptul la viață, luptandu-se pentru a ieşi la lumină. Iar într-un final, reuşi.

Schimbarea culorii părului avusese un efect mai puternic şi mai devastator decât ceea ce realiza ea în mod conştient. Ştia că acest proces o va bucura, dar nu îşi dăduse seama şi în ce măsură.

Simţea bombe cu impulsuri izbind-o din toate direcţiile ca nişte biluţe cu vopsea, lăsându-i urme invizibile pe corp, în minte și în inimă.

Impactul gestului său nu ar fi avut un efect atât de cuprinzător fără o altă bază încurajatoare. În dimineața aceea călduroasă de august, terminase de citit o carte inspiraţională până în miezul celulozei. Era scrisă de o persoană eminamente optimistă, dar realistă în același timp. Un scriitor ce conștientiza cât de greu este să te schimbi, încurajând-o să lupte pentru ceea ce își dorea . Iar ceea ce își dorea Reyna erau faimă, bani și să salveze lumea!

Ieșise din casă în grabă. Știa unde voia să mergă. Se lăsă pradă impulsurilor, cuprinzând-o într-un totul.

Avea o locuintă obişnuită. Părinții ei lucrau pentru o companie ce făcea fibre de material pentru scutece. Familia ei număra şi alţi trei băieţi, cel mai mic era încă la şcoala generală, iar cei din urmă, studenţi.

Murmură un simplu "am plecat" şi ieşi în grabă.

Câteva minute mai târziu se întâlni cu prietenii ei, Conte si Dolores. Se cunoșteau din şcoala primară, de când au fost mutaţi în aceeaşi clasă şi au rămas colegi până la terminarea liceului. Perioadă în care Conte si Lola s-au îndrăgostit, însă el era fustangiu și cam gelos, iar ei îi plăceau fustele scurte și să-și arate decolteul, ceea ce a contribuit la crearea unei adevărate telenovele ce îi avea ca protagonişti.

Lola se săturase la un moment dat de infidelitațile lui și se decise să îi plătească cu aceeași monedă. Așa că a început să iasă cu fratele său Vicente, care s-a dovedit a fi mai afemeiat decât cel din urmă. Fata îi găsise telefonul plin cu videoclipuri cu el și alte tipe în ipostaze nevăzute de lumina soarelui, după aceea s-au despărțit definitiv. Iar în legatură cu fratele lui, Conte, cei doi au rămas doar prieteni cu beneficii, câte odată mai flirtează, sau... ceva mai mult, dar fiecare rămâne în treburile lui.

Dupa liceu, Reyna a studiat biologia, Conte informatica iar Dolores şi-a luat licenţa în contabilitate. Au păstrat legătura tot timpul. Însă cei din urmă au fost mai apropiați, intrând în aceeași afacere.

Conte era un tip înalt, câțiva mușchi ușor conturați se iveau pe trupul destul de slab. Părul de o culoare deschisă era prins într-un elastic în vârful capului, iar hainele erau doar o anticipare a condiției materiale precare pe care o deținea, sau pe care dorea să o afișeze. Lola era o roșcată cu ochii mici şi migdalați, înaltă, cu un corp destul de proporțional. Chipul nu era al vreunei zeițe orientale, era ușor urâțică, însă zâmbetul ei era o dovadă că minunile există. Ca și cum fizionomia feței ei se transforma atunci cand zambea făcând-o drăguță și atrăgătoare.