„La picioarele lui Iisus"-Viața și moartea Căpitanului Mișcării Legionare

Mormântul Căpitanului

De-aici’nainte, Vremea se măsoară

cu trudnicile tale oseminte,

şi veacul care curge peste ţară

începe din cenuşa ta fierbinte.

Mergi printre noi cu sfânta-ţi moarte vie,

ne tămâiezi cu marea ta tăcere…

Mormântul tău e numai Înviere,

prin tine luminăm de veşnicie.

Prin tine bem, setoşi, din Mântuire,

prin tine doar, ne-am curăţit de sgură…

Izvor ne eşti şi cină şi zidire

Şi patrafir şi cuminecătură…

Eşti azima pe care’n plâns o cere

inima noastră pururea flămândă.

Eşti drumul nostru către zări de miere,

eşti perna pentru tâmpla fumegândă…

Eşti ruga Ţării pentru biruinţă,

mistria noastră’n aur ferecată,

dalta de foc înfiptă în credinţă…

Mormântul tău e viaţa noastră toată.

Venim lângă ţărâna ta iubită,

şi umbra ta, prin smirnă şi balade,

ne-atinge cu plutirea ei sfinţită

şi se preschimbă’n torţe şi în spade.

Cu duhul tău – mireasmă de grădină –

ne miruim, sub zâmbet de icoane.

Culegem din mormântul tău lumină

şi ne spălăm obrajii de prigoane.

Luăm un pumn de lut din groapa sfântă

şi-l punem pe vechi răni de închisoare;

şi rănile din noi tresar şi cântă,

se fac medalii şi zâmbesc în soare…

Dar de-or veni, cândva, cu paşi uşarnici,

la groapa ta, mişeii şi viclenii,

şi se vor bate’n piept cu pumni făţarnici,

slăvind lumina sfintelor vedenii.

Mormântul tău, gemând, să se ridice

şi duhul tău, ţâşnind din Veşnicie,

într’un năprasnic fulger să despice

pângăritoarea lor nemernicie!

(Radu Gyr)