Lumina cădea ușor pe pianul din față. Liniște. Scena era îmbibată într-un suspans mult prea apăsător chiar și pentru el. Cortina se ridicase lent dezvelind în urma sa o fată ce nu depășea vârsta de 20 de ani.
Se așezase cu mișcări ușoare pe scaunul negru din dreapta-i. Închise ochii pentru câteva clipe inspirând adânc. Părul blond cădea în valuri pe spatele ei mult prea firav. Degetele sale palide valsau pe clapele fine ale pianului.
Andrew privea atent fiecare mișcare. Simțea cum fiecare notă se spărgea în lacrimi de durere, cum cu fiecare clapă rezona cu sine făcându-i sufletul să se strângă dureros.Muzica ei îl blestema întru totul făcându-i chipul să se scufunde în mânie.
-Anneliese, șoptise privind-o scurt.
Fata plângea prin muzica sa. Și totuși, lumea era prea oarbă pentru a simți durerea ei...Însă Andrew reușise de fiecare dată să îi spargă zidurile. Doar el fusese cel ce o rănise cu o brutalitate animalică. Doar el intrase în străfundurile sufletului ei pur. Și doar el îl distrusese cu zâmbetul pe buze.
CITEȘTI
pianista:;
Short Story"Ochii săi erau plini de stele. Plini de vise. Și totuși. Cufundați în eterne lacrimi. " Dedicat: @AndreeaRalucaZ
