Never ever {Got7}

Numarul 4

Nici nu prea știu când a trecut timpul , dar eram deja in aeroport , împreuna cu Sarah.
Așteptăm avionul care avea o mică întârziere , și niciuna dintre noi nu scotea o vorba..
Intr-un final Sarah sparge tăcerea.

- M.am plictisittttttt. Cât mai durează!!
-Știi ca o sa stam mai bine de 11 ore in avion nu? Mai bine tu te-ai plictisii. O sa imi stai pe cap tot drumul! spun cu mâinile in Șold
-De parca pot sa fac lucruri la comanda!
-Ai face bine sa o faci!

Fix atunci se aude o voce. Era o doamna care se apropia de noi.

-Avionul o sa decoleze in 15 minute! Puteți merge sa va îmbarcați!
-Ok , mulțumim! spune Sarah fericita
-Deja încep sa tremuuurrrr! exclam eu
-O sa fie bine Draga mea. O sa vezi!
Mergeam pe coridoare condusă de Sarah. Sper ca știe unde mergem.
Intr un final am ajuns la Usa unde ne conducea spre avionul nostru. Dam biletele unei doamne și ea începe sa spună vorbească in coreana , spunându-ne "Drum bun"
Noi nu am răspuns pentruca eram mirate ca știa coreana , și aveam emoții sa vorbim.
----
După ce am urcat in avion și ne-am Așezat unde trebuie , o stiuardeza a venit la noi sa ne ureze la rândul ei drum bun.
Eram așezată lângă Sarah , ea fiind in jumate și eu stand la geam.
Dintr-o data , cineva a început sa vorbească :
"- Speram ca o sa fie un drum plăcut. Imediat o sa decolam , așa ca puneți-va centurile , și Închideți aparatura. Va multumim!"
----
După 2 ore de la decolare , începusem sa ma plictisesc.
Sarah deja dormea , dar pe mine nu ma lia somnul. Aveam destule emoții și aveam un sentiment super prost. Ca am greșit ceva. Dar ceva important.
Ma mișc umpic , și observ ca Sarah se uita înspăimântată la ecranul televizorului care indica câți km mai avem , unde suntem și chestii din astea.
-Sarah te simți bine? încep sa spun speriata
-Nu..Da..umm..eu ma simt bine.. doar ca am făcut o mică mai mare greșeală!! începe sa zbiere
-La ce te referi? Cum? Ce greșeală.. Nu imi spune... Am gr..
-EXACT! AM GREȘIT AVIONUL! spune urland

Imi venea sa leșin. Ma simțeam amețită , și nu puteam sa ma țin in scaun. De parca am stat in picioare o groaza de timp , și dintr-o data nu mai imi simteam picioarele. Începeam sa ma clatin , Sarah Ținându-ma sa nu cad in fata.
O stiuardeza a venit repede , îngrijorată.
Apoi nu am mai știut ce s-a întâmplat. Am vazut negru. Și atât.. doar negru..

----
Hello!!! Sper ca v-o plăcut capitolul. Știu stiu scurt. Dar am idei și vreau sa fie mai interesantă povestea. Așa ca m-am limitat și eu oleaca!
Mulțumesc pentru cei care citesc cartea. Nu ma așteptăm ca la prima mea carte sa am câteva persoane care sa o citească. Sunt super fericitaaaaaa!
O sa postez la câteva zile un nou capitol , și sper sa ma țin de acest program! Yaaa sper sa fiți Fericiți!
Și ce sa mai spun...
Suspans. Suspans. Suspansssssssss
Byeeeeee